Marele român, Gheorghe Pop de Băsești, se cuvine pomenit cu mândrie și recunoștință astăzi, la 105 ani de la plecarea sa către veșnicia dumnezeiască.

În 1872, a fost ales deputat în Parlamentul de la Budapesta de către alegătorii români și maghiari din circumscripția Cehu Silvanei, funcție pe care a deținut-o de trei ori consecutiv până în 1881. S-a opus vehement legilor discriminatorii privind școala, naționalitatea, alegerile și presa, promulgate în 1868 și 1879.

       Iată ce a susținut deputatul Gheorghe Pop de Băsești în Parlamentul de la Budapesta, în 1879, în timpul dezbaterii Legii învățământului (Legea Trefort), care prevedea introducerea limbii maghiare în școlile de limbă română din Transilvania. „Dacă e păcat să atentezi la viața unui om, cu atât mai mare păcat e să atentezi în cazul legii de față la viața unui neam, ba chiar a mai multor neamuri, a tuturor națiilor din țările Coroanei Sfântului Ștefan.”

       În aceleași discurs a subliniat: „Noi, această limbă, simbol și atribut al naționalității noastre, noi religiunea și datinile noastre naționale, le-am crezut ca relicve sacre de la strămoșii noștri.”

       Personalitatea sa puternică, pregnantă, i-a adus respectul adversarilor săi politici. Astfel era întâmpinat de parlamentarul ungar Kalman Tisza: „Strașnic om ești, daco-român fanatic! Între noi e depărtare ca între cer și pământ. Nu ne vom înțelege niciodată. Cu toate acestea, cinstesc convingerea cu care ai apărat atât de bărbătesc cauza neamului tău.”

       În 1881, a avut loc Congresul de la Sibiu, care a pus bazele unui partid unic al burgheziei românești, Partidul Național Român din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. În platforma adoptată, principalul obiectiv al partidului era restabilirea autonomiei Transilvaniei, iar ca tactică de luptă, partidul a adoptat pasivismul, refuzând să recunoască anexarea Transilvaniei la Ungaria și să participe la viața politică maghiară.

Timp de 20 de ani, Gheorghe Pop de Băsești a condus P.N.R. împreună cu dr. Ioan Rațiu, Vicențiu Babeș, George Barițiu și a ocupat funcția de vicepreședinte, fiind unul dintre organizatorii conferințelor P.N.R., s-a aflat mereu în centrul evenimentelor politice. 

Gheorghe Pop de Băsești este unul dintre promotorii redactării Memorandumului pentru drepturile românilor, înaintat împăratului Austro-Ungariei. Făcând parte din delegația „celor 300”, este inculpat în procesul de la Cluj din mai 1894, condamnat la un an închisoare, apoi închis în temnița de la Vacz.

Ulterior, a fost ales președinte emerit la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, pe când avea venerabila vârstă de 83 de ani. Implicarea sa a fost consecventă și activă pentru dezideratul unirii românilor într-o unică națiune. Fiind întrebat acolo cum s-a încumetat, la vârsta sa respectabilă, să facă o călătorie așa de lungă și obositoare, Gheorghe Pop a răspuns: „Dar cum să n-o fac, nepoate, când ziua aceasta o aștept de 80 de ani. Am venit chiar dacă această călătorie m-ar costa viața, căci de astăzi pentru mine nu mai rămâne decât să zic ca dreptul Simion din Biblie: acum slobozește, Doamne, pe robul tău.”

Marele poet Octavian Goga spunea, în 1923, în fața pietrei funerare a acestui mare tribun al neamului românesc: „E un capitol de istorie națională în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele duceți-vă la ea să învățați dragostea de neam …” 

Dumnezeu să-l odihnească în pace!