Cele mai recente informații oficiale economice și fiscale artă că România se află în fața unei crize macroeconomice severe, dominată de o inflație anuală de 5,1%, cea mai mare din Uniunea Europeană, și de un deficit bugetar uriaș, de 9,3% din PIB, cel mai ridicat din spațiul comunitar.

Această situație nu este întâmplătoare și nici temporară. Ea reflectă consecințele unor politici fiscale anterioare populiste, electorale, implementate de guvernările PSD-PNL (cărora li s-a alăturat UDMR), fără nicio responsabilitate economică reală. Salariile și pensiile - inclusiv cele „speciale", cheltuielile cu asistența socială reprezintă acum peste 80% din veniturile fiscale. Avem un sistem instituțional al statului supraponderal, supraîncărcat de sinecurile de partid și clientela politică care taie frunze la câini.

Acestora li se adaugă lipsa cronică de eficiență în colectarea veniturilor bugetare. Cu o rată de colectare de aproximativ 27% din PIB, România rămâne mult sub media UE (40%), o situație agravată de evaziunea fiscală și de regimurile preferențiale la nivelul firmelor fiscal și funcțional ocrotite politic.

Consecințele sunt deja evidente și dureroase: dobânzi extrem de ridicate pentru finanțarea deficitului (randamente de peste 7% la obligațiunile pe 10 ani), risc de retrogradare a ratingului de țară și erodarea severă a puterii de cumpărare a populației.

Guvernanții, presați de realitățile economice pe care înșiși le-au generat, pregătesc măsuri drastice: recalibrarea TVA-ului, extinderea digitalizării fiscale pentru combaterea evaziunii, auditarea cheltuielilor publice și revizuirea sistemului de pensii. Pe termen mediu, sunt pregătite reforme de panică și avarie privind restructurarea instituțiilor statului, în domeniile energie și transport, precum și prioritizarea investițiilor din fonduri UE (ratate până în prezent), văzute ca soluții pentru stabilizarea economică.

Situația macroeconomică a României nu este doar o statistică îngrijorătoare, ci o criză profundă, rezultatul unor ani de iresponsabilitate fiscală și de ignorare a semnalelor de alarmă. Fără o consolidare fiscală credibilă, fără o reformă reală instituțională a statului, a administrației fiscale, și fără un control strict al cheltuielilor publice, România riscă nu doar să rateze țintele europene, să-și vadă ratingul retrogradat, dar și să compromită serios perspectivele de creștere economică sustenabilă și de convergență cu restul Europei.

România are nevoie acum, mai mult ca niciodată, de responsabilitate și determinare politică pentru a depăși această criză. Într-un atare context economic îngrijorător, este extrem de important cine va fi ales președinte al României, având un important cuvânt de spus în privința viitorului guvern și a reformelor necesare țării.