Când, astăzi, printr-o complicitate politică tacită a trădării naționale, se încearcă legislativ oficializarea limbii maghiare în România, printr-un troc al guvernării iresponsabile a UDMR – PSD – ALDE, s-a bătut palma pentru un proiect legislativ care va arunca în aer conviețuirea interetnică din inima României. Le reamintesc vânzătorilor români de țară și neam de câte drepturi au avut parte românii ardeleni sub jugul ocupației și dominației maghiare de-a lungul timpului.
În vreme ce, după perioada pașoptistă, în Franța, Belgia, Italia sau Marea Britanie se vorbea despre drepturile omului, vot universal sau despre libertățile națiunilor europene, Transilvania avea parte de un crunt regim neoabsolutist, instaurat la 1867 prin crearea dualismului austro-ungar, de fapt o întoarcere în timp către Evul mediu.
Așa s-a întâmplat că, la începutul secolului 20, românii, majoritari în Transilvania, erau considerați, de feudalii maghiari, o națiune tolerată, deși se aflau pe pământurile lor de mii de ani și reprezentau majoritatea populației din această provincie. În perioada respectivă, prin legea presei din 1852, inspirată de politicienii maghiari și adoptată de guvernul dualist, multe ziare românești au fost suprimate, gazetarii români au primit amenzi usturătoare, au fost dați în judecată și condamnați la ani grei de închisoare. Singura lor vină a fost curajul de a scrie despre drepturile românilor, despre soarta cruntă a țăranilor români și despre necesitatea de drepturi egale în Transilvania cu națiunile ”regnicolare”, maghiari, secui și sași. Chiar și unele publicații ungurești, precum „Altkotmany” consemna, în 1903, despre țăranul român care „nu întâmpină din partea domnilor decât dispreț, violență și tiranie”. Totodată, sociologul Jaszi Oscar scria, în acea perioadă că „junkerul maghiar abia îl consideră ca om pe țăranul român”.
Politicienii români s-au confruntat mereu cu o atmosferă ostilă în Parlamentul de la Budapesta, primiți fiind doar la insistența Curții de la Viena. De fiecare dată când vorbeau despre drepturile naționale, ei erau întrerupți, amenințați, jigniți, considerați trădători, agitatori, răzvrătiți. Drept exemplu, marele intelectual român transilvan, Alexandru Vaida Voievod, a fost scos cu forța din clădirea Parlamentului, la data de 7 iunie 1907, de un grup de 100 de deputați unguri.
Prin adoptarea legilor Apponyi și Kossuth, în 1907, în Transilvania, s-a urmărit desființarea școlilor românești și asimilarea forțată prin impunerea limbii maghiare la toate nivelurile de educație. Astfel, s-a ajuns la scoaterea limbii române din școli, la maghiarizarea forțată chiar și a numelor de familie românești.
Mai mult, în anul 1912, o altă lege represivă, de asimilare forțată a românilor a avut drept scop desființarea bisericilor și a școlilor confesionale. Toate aceste acțiuni de distrugere a nației române erau derulate, în mod metodic, organizat, de structurile guvernamentale de la Budapesta și Viena, sub oblăduirea Curții Imperiale habsburgice.
Ulterior, să ne amintim și de Dictatul de la Viena și cedarea Ardealului de Nord către Ungaria horthystă, când în doar 11 zile, au fost masacrați aproximativ 1.000 de ardeleni, doar pentru vina de a fi români. A fost elaborat un program de maghiarizare a românilor care cuprindea expulzarea fruntașilor vieții politice românești, pauperizarea românilor, mobilizarea lor în armată, colonizarea de unguri, șicanarea românilor sub diverse forme pentru a-i determina să emigreze etc. Nu-i uitați nici pe românii uciși barbar în 1989 în Harghita și Covasna, nici pe cei care l-au avut în frunte pe Mihăilă Cofar, maltratat cu bestialitate în martie 1990 la Târgu-Mureș.
Ia uitați-vă, azi, către pretențiile la drepturi autonomiste ale partidelor maghiare, la proiectul legii aflat în Camera Deputaților privind oficializarea limbii maghiare și la cum dispar românii subit din județele Harghita și Covasna iar apoi judecați politic cu dreaptă și justă măsură… Cine nu-și cunoaște istoria, este condamnat să o repete!
P.S. Poziția UDMR față de noua lege a educației, adoptată de Parlamentul Ucrainei, vădește doar ipocrizie. Politicienii uniunii nu au fost defel preocupați, până acum, de tratamentul discriminator și înjositor de care a avut parte minoritatea română, în mod consecvent, în Ucraina. Acum însă, când Viktor Orban primește ordine la Budapesta direct de la Vladimir Putin, vizând destabilizarea Uniunii Europene, udemeriștii reacționează în consonanță fiind, de fapt, prioritar solidari cu soarta minoritarilor ruși din Ucraina.
Mai mult, prin proiectul legislativ pe care UDMR l-a inițiat, aflat acum în dezbatere la Camera Deputaților, în urma negocierilor politice cu PSD-ALDE pentru susținerea actualei guvernări, se urmărește coborârea pragului pentru utilizarea limbii minorităților la 10 la sută într-o localitate, creându-se chiar și sub acest prag o alternativă ambiguă cu privire la ponderea semnificativă a minoritarilor dintr-o comunitate și se instituie, de drept, obligativitatea folosirii limbilor minoritare în toate instituțiile publice promovându-se, inechivoc, oficializarea limbii maghiare în România. Sunt pretenții aberante, mult peste prevederile și standardele în acest domeniu aplicabile la nivelul țărilor Uniunii Europene, ambiții belicoase care vor genera în mod predictibil conflicte serioase în relațiile interetnice…
Să nu uităm, liderii udemeriști au susținut adeseori că modelul lor de bune practici în domeniul autonomiei administrative cu caracter etnic, către care aspiră, și pentru drepturile minoritare, îl reprezintă Catalonia (Spania). Or, astăzi, demersurile separatiste și de independență teritorială ale Cataloniei pot degenera lesne într-un conflict civil de proporții și constituie un pericol pentru întreaga Uniune Europeană, constituită într-un mozaic de popoare și de limbi, de tradiții și de identități regionale.