Înaintea alegerii ca domn al Moldovei a lui Alexandru Ioan Cuza, în rândul românilor circula un pamflet grăitor pentru starea de spirit a celor oprimați, împilați, umiliți și obidiți de jugurile și exploatarea Imperiilor turcesc și rusesc care își asigurau prin forță resursele economice și conducerea acestei țări.

CĂTRĂ ROMÂNII DIN MOLDOVA

Până când tot în robie, până când să mai trăim?

Printr-un vânzător de oameni, legi și drit să prăpădim?

Până când din trândăvie n-om căta să ne trezim?

Până când a țării drituri n-om putea să le păzim?

Până când în pradă țara și pe frați îi vom lăsa?

Până când cel făr-de-lege după plac ne v-apăsa?

Până când păstra-vom pata numelui cel românesc?

Până când vom pleca gâtul giugului cel tirănesc?

Până când tot de răbdare cu răbdare să vorbim,

Și spre-a noastră grea rușine unui hoț să ne robim?

Fraților! s-au șters rușinea și simțirea dintre noi?

Lumea strigă într-o gură că trăim ca niște boi.

Fraților! simțiți că hoții!, hoții! ni-au încălecat!

Și supt hoți a geme astăzi nu-i rușine și păcat?

Fraților! vă vine ceasul, întru care s-arătați,

Că sunteți români de sânge, că sunteți și voi bărbați!

(Pamflet revoluționar anonim)