O lucrare de referință, deopotrivă pentru literatură și scrierea filosofică românească, „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau giudețul sufletului cu trupul” a marelui umanist Dimitrie Cantemir, a apărut la Iași, în 30 august 1698.

Acum 325 de ani, Cantemir încuraja prin scrierile sale o viață călăuzită de înțelepciune, autodisciplină și asceză, abordând subiecte complexe, cum ar fi virtutea, moralitatea și sensul vieții, cu o profundă reverență pentru principiile religioase.

Natura, în viziunea lui Cantemir, este o manifestare a Divinității, un cadru în care omul poate găsi semne ale transcendenței și modele de comportament moral. Omul ar trebui să trăiască aflând echilibrul între trup și suflet, între lumea materială și cea spirituală. Asceza nu înseamnă respingerea lumii, ci o abordare echilibrată și o înțelegere a locului omului în univers. În această ecuație, virtutea și înțelepciunea joacă un rol central. Cantemir ne îndeamnă să ne folosim rațiunea și să apelăm la introspecție pentru a atinge un nivel superior de conștiință și de înțelegere a relației dintre om și Divinitate.

Acest mare creator al universalității vede o relație simbiotică între bogăție și politică. Susține că bogăția, când este administrată într-un mod etic, poate oferi resursele necesare pentru o politică eficientă și justă. În mod similar, o conducere politică etică și eficientă poate crea un mediu în care cetățenii pot prospera nu doar material, ci și spiritual.

Cantemir vede guvernarea nu doar ca o chestiune de putere și control, ci și ca o responsabilitate gravă care presupune înțelepciune și etică. El critică liderii lipsiți de scrupule și acțiunile lor, subliniind că o conducere morală este esențială pentru bunăstarea unei națiuni. De asemenea, insistă pe ideea că un guvern eficient nu este doar cel care aduce prosperitate materială, dar și cel care încurajează dezvoltarea spirituală și morală a cetățenilor săi.

Dimitrie Cantemir, figură ilustră a culturii românești și europene, propovăduiește moderația și ne oferă o viziune morală care echilibrează lumea materială cu cea spirituală, totodată ne îndeamnă să trăim vieți ghidate de virtute și înțelepciune.