Deși pandemia este încă departe de a fi ținută sub control iar pericolul nu este semnificativ diminuat, cei din fruntea țării se întrec în declarații politicianiste asumând roluri de „miss” sau „mister”: noi suntem cei care deschidem școala. De parcă ar fi vreun miracol sau o mare realizare demiurgică. Păi, nu tot aceiași politicieni ați și închis unitățile de învățământ?!
Sigur, este un capital favorabil bazat pe nerăbdarea părinților și e foarte bine să se redeschidă după atâta „navigare electronică” cu efecte educative discutabile, contestabile… Mai ales după simulacrul de educație prin online, în special dintr-o semnificativă parte a zonei rurale a țării. Întreb însă, s-a gândit cineva din guvernare să asigure mai întâi, cu prioritate, vaccinarea cadrelor didactice împotriva Covid-19? Din contabilizarea mortalității cauzate de infecția cu acest virus ucigaș, rezultă că elevii, copiii, tinerii în general, sunt cel mai puțin expuși pericolului.
Însă, mulți dintre cei care servesc patria prin unitățile de învățământ și de la catedră sunt în vârstă, suferă de diverse afecțiuni cronice (comorbidități), sunt vulnerabili și în pericol. Unii nu doresc să se vaccineze și e problema lor dar cunosc foarte mulți profesori care sunt înscriși pe lista de așteptare pentru vaccin de câteva săptămâni și nu au fost programați. Sistemul electronic de înregistrare și programare electronică le transmite că nu mai sunt locuri libere.
Ce faceți cu acești educatori ai viitorului neamului, îi condamnați pentru ca unii să punctați politic? Dacă „Dăscălița” (Goga) sau „Domnu´ Trandafir” (Sadoveanu) se vor îmbolnăvi sau chiar, din această cauză, vor avea parte de un sfârșit tragic, voi, politicienii, cei care decideți pripit, vă asumați cu aceeași glorie ipocrită și distincția morții lor?