Desi OUG 9/2017 pare în principiu un act normativ bun, si această ordonanță ca și OUG 6/2017, ascunde un articol periculos. Articolul 7, reprezintă pentru finantele publice ceea ce putea reprezenta pentru justitie OUG 13/2017. De altfel, aceasta prevedere „a scapat” nesanctionata de strada pentru ca impactul OUG 13/2017 a fost mult prea mare.
In realitate art. 7 lit. C din aceasta ordonanta anunta un dezastru organizatoric la nivelul unitatilor administrative teritoriale ce poate avea, daca este adoptat, un efect de boomerang in viitorul apropiat. Prin aceast text, se suspenda articole importante din Legea 500/2002 a finantelor publice.
Atragem atentia asupra articolului 1 din aceasta Lege: „Prezenta lege stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.”
Ceea ce este foarte important de remarcat aici este faptul ca acest articol 7 lit. C duce la eludarea chiar a obiectului esential al legii, adica „administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice”.
Suspendarea art. 4 din legea L 500/2002 reprezinta exemplul cel mai clar al incalcarii limitelor bugetare, posibilitatii cheltuirii banilor publici fara vreo acoperire bugetara, inlaturarii raspunderii. Citam din cuprinsul art. 4 care dispune: „alin. (1) Legea bugetară anuală prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar.
alin. (2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, sub forma creditelor de angajament și creditelor bugetare, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
alin. (3) Angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) se face numai în limita creditelor de angajament și în scopurile pentru care au fost aprobate.
alin. (4) Angajarea cheltuielilor peste creditele de angajament și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.”
Atragem atentia asupra faptului ca prin suspendarea alin. 2 din art. 4 limitele maxime sunt eliminate si deci sumele aprobate la partea de cheltuieli pot fi depasite fara vreo posibilitate de control, iar suspendarea alin 4 elimina raspunderea si aduce in stare de inaplicabilitate si art. 307 din Codul penal:
„Deturnarea de fonduri
(1) Schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități publice sau instituții publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor provenite din finanțările obținute sau garantate din fonduri publice.
(3) Tentativa se pedepsește.”
O alta greseala este suspendarea art 36 din L 500/2002 care prevedea ca Parlamentul aproba bugetul national. Astfel, din acest punct de vedere, nu se mai poate controla o eventuala rectificare bugetara si nici sa votam Legea bugetului pentru 2018 daca ar fi propus pana la 01.01.2018. Iata ce articol trebuie sa suspendam:
„Art 36 (1) Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz, și pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum și creditele de angajament pentru acțiuni anuale și multianuale.”
Consecintele sunt unele care pot fi greu de masurat. Saptamana trecuta s-a votat Declaratia Parlamentului prin care se reafirma institutia ca organism suprem de legiferare si care este singurul abilitat sa controleze Guvernul. Acum prin acest articol in domeniul fiscal ne eliminam puterea de control si lasam Guvernul sa faca ce vrea el fara filtre sau oprelisti.
Desi poate cei neavizati nu isi pot da seama de dimensiunea dezastrului preconizez o serie de consecinte nefaste ale acestei prevederi:
– vom avea victime din randul alesilor locali, primari care nu vor putea gestiona situatiile;
– vom avea victime majore in randul firmelor care dupa ce vor realiza investitiile din bani proprii nu isi vor primi la timp sumele cuvenite – pot ajunge in faliment;
– vom avea siruri intregi de procese intre UAT si furnizorii de servicii pe sume neachitate unde se vor percepe penalitati si altele asemenea;
In final, tot noi, cetatenii, vom fi nevoiti sa achitam facturile acestei guvernari.
Srura foto> octavpelin