În sesiunea extraordinară a Adunării Deputaților, la 9 mai 1877, a fost proclamată Independența de Stat a României față de Imperiul Otoman. În fața Adunării, ministrul afacerilor străine, Mihail Kogălniceanu a declarat:

„În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenți; suntem națiune de sine stătătoare (…) Așadar domnilor deputați, nu am cea mai mică îndoială și frică de a declara în fața Reprezentanței Naționale că noi suntem o națiune liberă și independentă”.

Adunarea Deputaților a votat, după discurs, o moțiune prin care lua act că „rezbelul între România și Turcia, cu ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României au primit consacrarea lor oficială”. În aceeași zi, și Senatul a adoptat o moțiune cu un conținut identic. Ulterior, guvernul român a anulat tributul datorat Porții (914.000 lei), suma fiind pusă la dispoziția Ministerului de Război.

Mai apoi, documentul a devenit lege prin promulgarea parafată de domnitorul Carol I, la 10 mai 1877.

Independența României a fost proclamată în Parlament, însă a fost cucerită pe câmpul de luptă. Ostașii români au luptat eroic și s-au jertfit pe altarul patriei în luptele grele de la Plevna, Grivița, Rahova, Opanez, Smârdan. Fie-le memoria veșnic binecuvântată, Dumnezeu să-i odihnească în pacea veșniciei sale!

La 14 martie 1881, Parlamentul a proclamat România regat iar domnitorul Carol I a fost încoronat rege al României.