M-am întrebat adeseori cum a reușit România ca, în mai puțin de trei decenii, să-și înstrăineze resursele energetice și patrimoniale, pierzând mai mult decât în ultimele două războaie mondiale și fără măcar a se trage vreun glonț?! Cum oare ne-am vândut petrolul, gazele naturale, cimentul, pădurile și lemnul, terenurile agricole și am pierdut concomitent controlul economiei naționale, al stabilității și predictibilității acesteia? Drept consecință, asistăm și la un exod al creierelor, ne pleacă tinerii, migrează spre zări economice mai faste, după ce statul român a investit resurse importante în pregătirea lor… Ne întrebăm cu toții mereu, oare cine este de vină?!
De parcă nu ar fi fost îndeajuns, asistăm azi cu îngrijorare la un nou act de trădare prin acțiunea politic concertată de înstrăinare a rezervelor de gaze naturale ale României din Marea Neagră. În acest sens, aflăm cu stupoare din media că, în fruntea companiei Transgaz, companie publică ce deține monopolul transportului de gaz în România, se află un personaj bizar implicat în furăciunile imobiliare bazate pe cumpărarea anticipată a drepturilor litigioase, girate cu complicitatea Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților (ANRP), și care dintr-o astfel de hoție imobiliară a încasat un comision de circa 1,6 milioane de lei. Mai apoi, acesta a scăpat de „beciul domnesc” întrucât a devenit martor-denunțător la DNA, practic denunțându-și complicii de hoție și astfel scăpând basma-curată dar cu conturile pline…
Culmea, acest pesedist de „nădejde” a ajuns președinte al Consiliului de administrație al Transgaz iar mai apoi director general al companiei, putând astfel să comploteze cu operatorul sistemului național de transport gaze naturale al Ungariei – compania FGSZ – pentru cedarea rezervelor de gaze naturale ale României din Marea Neagră către Ungaria. După ce, pe 9 septembrie 2016, la Budapesta, Transgaz a semnat contractul prin care a primit finanțarea de cca 180 de milioane de euro de la Uniunea Europeana pentru secțiunea româneasca a conductei BRUA (Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria), la doar câteva luni, FGSZ (operatorul maghiar de transport gaze, parte a grupului MOL) anunță Comisia Europeana ca proiectata conducta BRUA, susținută și finanțată de Bruxelles, nu va mai ajunge pana în Austria, ci se va opri în Ungaria. Adică, BRUA a rămas doar BRU. Ulterior, Transgaz împreuna cu ANRE decid să continue proiectul BRU, care a exclus Austria, și sa continue conlucrarea cu partea maghiară.
Mai aflăm că, anul trecut, Guvernul României l-a recompensat pe directorul general al Transgaz, Ion Sterian, cu un premiu constând în fabuloasa sumă de 548.000 de lei, pentru excelenta sa prestație ca administrator al unei firme, atenție, având monopol în Romania! Mai apoi, am văzut vizita ministrului de externe al Ungariei în România și anunțarea faimosului memorandum pentru cedarea către Ungaria a producției de 4,4 miliarde de metri cubi de gaze naturale exploatate anual din Marea Neagră.
Ei, vedeți cum se fură resursele energetice ale României, „măi dragă”?! Aici ar trebui să intervenim și să constituim o comisie de anchetă parlamentară, însă doresc oare parlamentarii PSD și ALDE să-și divulge proprii infractori din partid?!