Iureșul francez și mămăliga românească

Prin manifestări publice de anvergură, francezii luptă din răsputeri să blocheze legea care ar mări vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani. Franța se confruntă cu un deficit al sistemului de pensii iar, în perspectivă, scăderea demografică va accentua această problemă. Deocamdată, autoritățile statului francez nu au soluții pentru a răspunde la această criză, nu au creat masiv noi locuri de muncă, nu au reușit impulsionarea semnificativă a economiei.

În consecință, au loc confruntări dramatice cu forțele de ordine, iar premierul francez, Elisabeth Borne, încercând să evite blocarea legii în Adunarea Națională, a activat un articol din Constituție care prevede posibilitatea asumării răspunderii guvernamentale pentru respectiva lege. Însă, există concomitent și riscul depunerii unei moțiuni de cenzură din partea opoziției, care conduce la demiterea Guvernului.

Sunt de admirat francezii pentru tenacitatea, determinarea și consecvența cu care se luptă dramatic pentru apărarea drepturilor lor. Prin comparație, românii par inerți, blazați, dezamăgiți, incapabili măcar să coaguleze vreo firavă reacție.

În România, ne aflăm într-o situație similară, cu un sistem de pensii aflat în deficit accentuat, pentru echilibrarea căruia statul se împrumută consecvent de pe piața externă, îndatorându-ne iresponsabil. În următorii ani, în sistemul de pensii vor ajunge suplimentar circa 1,7 milioane de români (așa numiții „decreței”) iar scăderea demografică și migrația masivă a forței de muncă spre occident va adânci foarte grav această problemă.

În plus, guvernanții nu sunt măcar în stare să soluționeze problema pensiilor speciale, care împovărează cu atât mai mult sistemul public de pensii. Nicăieri în statele dezvoltate și cu democrații consolidate ale Uniunii Europene nu se întâmplă ca un pensionar să aibă o pensie mai mare chiar decât salariul angajatului activ, din cadrul aceleiași profesii și ocupații. Atenție, vorbim de pensii care nu se bazează pe contributivitate decât într-o mică măsură. Se poate doar în România.

Dacă nu se soluționează operativ această problemă, România nu va mai primi banii din alocările PNRR. Credeți că îi frământă problema pe cei din PSD-PNL-UDMR? Oare nu vor da vina, la prosteală, pe Comisia Europeană, pe Banca Mondială, pe CCR evitând astfel să se atingă de privilegiile propriei caste politice, mai ales în an preelectoral?! Ce ziceți?