De la (in)justiție se prăbușește implicit moral această țară. Dacă dreptate nu e, nimic nu e.

Gradul de încredere al românilor în instituțiile judecătorești este prăbușit în derizoriu, jenant. Deși magistrații beneficiază de lefuri impresionante, exorbitante, deși se pot pensiona la 45-50 de ani, deși nu dau socoteală pentru sentințele eronate (pentru care România plătește ulterior despăgubiri enorme la CEDO ȘI CJUE) în plină putere de muncă și experiență profesională relevantă, magistrații se retrag la pensie iar majoritatea acestora revine reangajându-se tot într-o funcție bine plătită a statului acesta super parazitat. Astfel, magistratul deștept și abil va cumula pensia de peste 20 de mii de lei/lună, cu leafa posibil chiar mai bună.

Cei dintâi revoltați pentru această inechitate care spoliază sistematic tot mai săraca noastră patrie, ar trebui să fie tocmai cei care operează cu balanța dreptății și jurământul profesional de complezență, pe care mulți prin ipocrizie îl batjocoresc.

Aflăm, de pildă, că vreo 12 magistrați din cadrul Curții Constituționale (CCR) nu și-au luat concediu de odihnă și au cerut ca acesta să le fie plătit, arată o investigație PressHub.

Printre ei, Gheorghe Stan, membru al CCR, care a încasat anul trecut 59.823 de lei, aproape 12.000 de euro, pentru că nu a intrat în concediu de odihnă în 2023.

Cei 12 angajați au primit, în medie, câte 30.600 de lei brut, pentru că nu au plecat în concediu în 2022.

Codul Muncii, articolul 146, alineat 4 spune clar: „Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”. Cu toate acestea, judecătorul Stan este în continuare angajatul CCR și a primit compensații în bani pentru concediul neefectuat.

Altfel spus, angajații CCR nu se supun Codului Muncii, fiind exceptați printr-o altă lege. Ei au propriul regulament privind concediile de odihnă, regulament votat de… plenul Curții Constituționale. Practic au constituit o putere intangibilă care conduce discreționar propriul lor stat, statul propriului lor huzur și privilegii în care împart dreptatea după cum doresc iar legea le este propria pavăză și invincibil scut.

Dacă vrei ca politician să modifici legislativ aceste aberații, ajungi să te judeci în justiție, tot cu ei, pentru că dețin suveran ciocanul sentinței. Pentru că, în esență, au luat România pe cont propriu. E plină România de „băieși deștepți”, care ne conduc viețile cum vor ei, îi învârt pe degete pe semidocții politruci care sunt în esență ciubucari, covrigari mărunți, niște parveniți vicleni interesați la rândul lor doar de prosperitatea propriilor buzunare, precum și ale clientelei politice vorace.