România a devenit o mare arenă a spectacolului infracțional sordid. Publicul rezonează la agresiunea și confruntarea gregară, ovaționează agresivitatea combatanților, asmute politicianismul belicos, se bucură mediatic de căderea competitorilor sub asaltul justiției și al instituțiilor „pitbull” ale statului, aplaudă cătușele, dubele și mascații, reverberează vicios negativismul, necazul altora devine prilej de triumf și spectacol, iar arestul pare tot mai mult purgatoriul necesar al satisfacției generale. Simțind nevoia de sânge a pieței publice, mass-media s-a transformat, cu puține excepții, în portavoce și tribună pentru justițiarismul ademenitor și atotcotropitor. Prin redacții și studiouri se emit sentințe, se stabilesc vinovății și pedepse, se dă cu presupusul, se compun și descompun scenarii de grupuri infracționale, se analizează semantic stenograme din convorbirile telefonice ale suspecților, se fac interpretări după ureche ale unor probe din dosarele aflate încă în faza de cercetare penală, diverși analiști judecă pe fond substituindu-se justiției, în disprețul total al prezumpției de nevinovăție. Cei ajunși întâmplător sau nu la stâlpul infamiei, vinovați ori nu, sunt ab initio desființați mediatic, stigmatizați, condamnați la oprobriu și dispreț general.\În acest scenariu al justițiarismului degenerat, care a cotropit cu fervoare România, nu mai e loc pentru discernământ, pentru cumpătare, pentru respectarea drepturilor fundamentale ale cetățeanului, în temeiul prevederilor constituționale și ale principiilor statului democratic de drept, impunându-se suveran doar atotputernicul drept penal și debușeul mediatic al infracționalității.\Nu este în regulă! Indiscutabil, toți cei care au încălcat legea trebuie să dea socoteală și să răspundă în justiție pentru faptele lor, indiferent cine este persoana în cauză. Însă, a se jubila mediatic pe marginea unor posibile probe aflate într-un dosar de cercetare penală care se află în curs, când persoana în cauză are încă statutul de suspect, nu mai poate fi acceptat. Înainte de toate, trebuie să opereze prezumpția de nevinovăție iar, în temeiul legislației audiovizualului, furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile şi libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea şi reputația, precum şi dreptul la propria imagine.\Să nu cădem în capcana unui justițiarism de paradă, aflat acum în mare vogă, în care cu toții, persoane publice sau nu, putem deveni o pradă mediatică aparent penală. Nu avem voie să îngăduim nimănui să pună la zid ostentativ însuși statul de drept, doar pentru rating și deliciul publicului spectator. Nu trebuie să permitem ca cercetarea penală să degenereze într-un instrument mediatic în care cetățeanul este apriori terfelit, desființat ca imagine publică și condamnat grosolan la oprobriu și dezonoare. Înainte de orice, suntem creștini și se cuvine să nu ne bucure necazul aproapelui, cu atât mai mult trebuie să ne ferim de promovarea și publicitatea descalificantă a infracționalității și a penalului, care au devenit, absolut revoltător, elemente cotropitoare și dominante ale spațiului public. Este nepermis să rămânem pasivi la cultivarea mediatică a penalului, care tinde să devină o simbolistică semnificativă pentru însăși istoria zilelor noastre.