Back
Featured image of post Lege privind instituirea Zilei de 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare națională  – o victorie a PMP

Lege privind instituirea Zilei de 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare națională – o victorie a PMP

Proiectul de lege adoptat marți de Camera Deputaților (Camera decizională) este o inițiativă a președintelui executiv al Partidului Mișcarea Populară, deputatul Eugen Tomac, depusă în Parlament la 30 martie 2015 (Pl-x 695/2015). Anterior, inițiativa legislativă a fost adoptată în unanimitate la Senat, în octombrie 2015.
Proiectul a fost adoptat cu 260 de voturi pentru, 1 vot împotrivă, 6 abțineri și 4 voturi neexprimate.\

  1. Benkő Erika, UDMR – împotrivă\
  2. Cobuz Maricela PSD – abținere\
  3. Ignat Miron, Minoritati – abținere\
  4. Kelemen Hunor, UDMR – abținere\
  5. Márton Árpád – Francisc, UDMR – abținere\
  6. Matei Călin-Vasile-Andrei, PSD – abținere\
  7. Năsui Claudiu-Iulius-Gavril, USR – abținere
    Potrivit legii, în fiecare an, la 27 martie, de Ziua Unirii Basarabiei cu România, va fi arborat drapelul României de către autoritățile și instituțiile publice, se va intona imnul național, va fi folosite sigiliile cu stema României, vor fi organizate evenimente și manifestări publice și cultural-științifice, iar Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune și Agenția Națională de Presă AGERPRES, în calitate de servicii publice, vor include în programele lor emisiuni sau materiale cu caracter cultural dedicate acestei sărbători.
    Votul din Senat și Camera Deputaților este istoric, fiind una din puținele inițiative legislative votate de către toate partidele politice.
    Declararea zilei de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare națională este un gest simbolic de importanță deosebită pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului. Este obligația noastră să demonstrăm că prețuim valorile românești de veacuri și pe cei care ni le-au lăsat moștenire.
    La 27 martie 2018, vom sărbători centenarul Unirii Basarabiei cu România, iar prin acest gest dăm un semnal politic și acordăm o încărcătură deosebită acestei zile. Este obligația noastră de a demonstra că prețuim valorile românești de veacuri și pe cei care ni le-au lăsat moștenire. Uitarea eroilor neamului românesc, uitarea istoriei este totuna cu trădarea.
    Partidul Mișcarea Populară este singurul partid din România care își asumă obiectivul Unirii.
    Istoric, 27 martie 1918:
    Ziua de 27 martie 1918 este una dintre cele mai semnificative din istoria poporului român. Atunci, după 106 ani de ocupație țaristă, Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România, fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina. Spre sfârșitul anului 1918, a fost creată România Mare. Unirea Basarabiei cu România a fost recunoscută prin Tratatul de Pace de la Paris din 1920.
    A urmat o perioadă de dezvoltare accelerată pe toate planurile a României Mari, recunoscută de cei mai mulți drept epoca de aur a istoriei românești.
    Aceasta, însă, nu a durat decât 22 de ani. În urma pactului Ribentropp, semnat de doi criminali, Hitler și Stalin, la 23 august 1939, și a ultimatumului sovietic de la 26-28 iunie 1940, Basarabia a fost din nou ocupată, împreună cu Nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Membrii Sfatului Țării, cei care au avut cea mai important contribuție la dezvoltarea economiei, a învățământului și a culturii românești din Basarabia, au fost considerați cei mai periculoși inamici. Astfel, mulți dintre ei, care nu au apucat sau au refuzat se refugieze în România și au fost deportați, mai apoi omorâți de NKVD-ul sovietic.
    Vladimir Bodescu, Alexandru Blataga, Constantin Bivol, Ștefan Botnariuc, Emanoil Cateli, Teodosie Cojocaru, Ion Codreanu, Ion Ignatiuc, Teodor Neaga, Panteleimon Sinadino, Nicolae Secară, Grigore Turcuman, Teodor Uncu, Luca Știrbeț, toți deputați ai Sfatului Țării care au votat Unirea necondiționată cu România, au fost arestați chiar în primele zile ale ocupației sovietice, deportați și exterminați. Cu excepția lui Teodosie Cojocaru, care decedase în închisoarea de la Chișinău, și a lui Ion Codreanu, dat la schimb pentru Ana Pauker, nimeni nu s-a mai întors vreodată acasă, găsindu-și sfârșitul în închisorile de la Penza, Cistopol sau Kazan.
Last updated on Jul 05, 2021 00:09 +0300
comments powered by Disqus