Există destine care sfidează logica obișnuită, traiectorii spirituale care se aprind tocmai în bezna cea mai adâncă. Un astfel de destin este cel al lui Nicolae Steinhardt – jurist erudit, scriitor sclipitor, critic literar pătrunzător, eseist și publicist de marcă, un spirit enciclopedic al culturii române.
Născut într-o familie evreiască, drumul său intelectual părea menit bibliotecilor, dezbaterilor elevate și sălilor de judecată. Însă istoria brutală a secolului XX i-a rezervat o altă cale, una a suferinței extreme, dar și a revelației supreme. Închis de regimul comunist, împreună cu alți intelectuali români de marcă, Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Păstorel Teodoreanu ș.a., în temuta închisoare de la Jilava, un loc menit să strivească spiritul uman, Steinhardt trăiește paradoxul fundamental al existenței sale: descoperirea lui Hristos și convertirea sa la creștinismul ortodox.
Acolo, între ziduri reci și disperare, în condiții inumane, Nicu Steinhardt primește Taina Botezului. Nu într-o catedrală impunătoare, ci în clandestinitatea celulei, avându-i ca martori pe colegii de suferință și, probabil, pe îngeri. Acest moment nu este doar o schimbare de religie, ci o transfigurare radicală, o naștere din nou în Duh și Adevăr, momentul în care, așa cum va mărturisi mai târziu, a cunoscut fericirea.
Această experiență cutremurătoare și înălțătoare stă la baza capodoperei sale, „Jurnalul Fericirii”. Mai mult decât o simplă cronică a anilor de detenție, cartea este un testament fascinant al credinței care învinge frica, al libertății interioare care nu poate fi îngrădită de gratii și al bucuriei paradoxale care înflorește pe terenul arid al suferinței. Este o mărturie despre cum harul divin poate transforma iadul în anticamera Raiului.
După eliberare, fidel chemării descoperite în închisoare, devine monah la Mănăstirea Rohia, sub numele de Fratele Nicolae. Aici își continuă lucrarea de mărturisire, prin scris și prin prezența sa plină de iubire, înțelepciune și bunătate.
În această zi (30 martie) a anului 1989, a plecat împăcat către Dumnezeu. Fie-i memoria și pomenirea veșnic binecuvântate!