Este tot mai clar că, orice ar face Parlamentul pentru a elimina sau impozita pensiile speciale, se va izbi ca de un zid de opoziția magistraților. Aceștia vor invoca și găsi întotdeauna argumente juridice pentru a nu pierde „drepturile câștigate”, zecile de mii de lei pe lună reprezentând o pensie necontributivă. E logic, doar tot magistrații decid asupra acestui subiect prin reduta ultimativă Curtea Constituțională a României sau ajungând să se judece pentru respectivele drepturi chiar prin intermediul instanțelor în care înșiși hotărăsc. Pe această cale, de altfel, pe lângă privilegiile acordate de-a lungul timpului pe cale legislativă, au fost dobândite suplimentări consecvente prin procese aflate pe rolul diverselor instanțe judecătorești. Orice ar face Parlamentul în această privință, magistrații decid că este „neconstituțional” să te atingi de pensiile lor sfidătoare la adresa simplului cetățean contribuabil. Este evident un dezechilibru flagrant între puterile statului și categoric o încălcare a art. 1 al (4) din Constituția României care prevede că „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale”. Într-o atare ecuație constituțională, se manifestă un dezechilibru periculos între puterile statului, întrucât puterile legislativă și executivă se află în poziție de inferioritate, în această privință, prin raportare la puterea judecătorească care decide unilateral și exclusiv în folosul său.
Pe de altă parte, apropo de „neconstituționalitate” în privința eliminării sau a impozitării pensiilor speciale ale magistraților și ale altor categorii profesionale, pensii care nu se bazează pe contributivitate, iată ce indică art. 16 din Constituție: (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. Indiscutabil, pensiile necontributive constituie tocmai privilegii și, mai mult, sunt rodul unor discriminări, iar din această perspectivă cetățenii nu sunt nicidecum egali în fața legii, prin urmare respectivele pensii speciale sunt neconstituționale din start. Aici nu s-au autosesizat nicidecum magistrații, nici ÎCCJ, nici avocatul poporului și nu o vor face vreodată.
Vă întreb, de asemenea, cum interpretați prevederile art. 4 din Constituția României, conform cărora: (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi. Despre ce unitate și solidaritate vorbim când, din rândul celor 5,16 milioane de pensionari ai țării noastre, aproape jumătate au pensii de circa o mie de lei și chiar mai mici, pensia medie este de 1.292 lei iar, din rândul pensionarilor, câteva zeci de mii de privilegiați, în dispreț total față de toate celelalte categorii socio-profesionale, o castă din rândul puterilor statului, are pensii speciale nesimțite, care nu se întemeiază pe principiul suveran al contributivității, situate între 10.000 și 70.000 de lei pe lună. Și ne mai mirăm că românii ajung să nu mai aibă încredere în justiție, în dreptate și adevăr, în instituțiile propriului lor stat, când moralitatea, etica și deontologia profesionale derapează către demagogie și devin inaplicabile în contextul actualității, că mândria națională devine pe zi ce trece „vânare de vânt”.