La trei ani de guvernare, premierul Victor Ponta se poate lăuda cu o mare realizare, odată cu intrarea triumfală dar foarte rușinoasă în istoria umorului românesc. Un mucalit își întreabă un prieten „Când poți să-ți dai seama că Ponta minte?”. Iar interlocutorul răspunde: „Când deschide gura să spună ceva”. Precum în celebra poveste „Petrică și lupul”, protagonistul guvernărilor PSD a mințit atât de frecvent încât, chiar dacă ar mai spune uneori, pe alocuri, și adevărul, nu mai poate fi crezut. Înțelepciunea populară a impus un proverb valabil pentru această situație, regăsibil și în scrierile lui Anton Pann: „cine a mințit o dată, nu să mai crede când spune şi adevărul”.\Evident, se poartă dintotdeauna acest tip de politicianism mincinos, tupeist, subsumat unui concept cinic, deliberat și premeditat asumat, conform căruia „promisiunile politicienilor nu-i implică decât pe cei care le ascultă”. Este pentru unii, din păcate, un modus vivendi, bazat pe memoria uneori mult prea scurtă a electoratului. Pentru derutarea audienței, cel în cauză se folosește cabotin de veleități actoricești, promite orice dă bine public, apelează la o supraexpunere mediatică, lansează permanent în dezbaterea publică o avalanșă de evenimente și de subiecte de larg interes, fără a aprofunda sau duce până la capăt vreunul. Generează, de fapt, o suprainformare manipulatorie pentru a crea și induce publicului impresia falsă a omului de acțiune, a politicianului activ, implicat, vivace, cu vaste competențe și importante proiecte asumate. În realitate, nu materializează nimic concret, strădania sa se traduce  prin mistificare și intoxicare iar activitatea sa este doar propagandă politicianistă, o mare gogoașă publică prin care își alimentează vizibilitatea.\Iată într-o succintă trecere în revistă materializarea acestor manifestări și câteva dintre minciunile flagrante cu care Victor Ponta a defilat nerușinat prin spațiul public:\A mințit când a susținut că va demisiona din funcția de premier dacă se va dovedi că a plagiat în teza de doctorat. A mințit când și-a trecut în CV o specializare fictivă. Masterul în Drept penal internațional la Universitatea din Catania era, de fapt, un curs de 3 luni.\A mințit când a spus că nu va crește taxele. Ponta a introdus și/sau majorat 43 de taxe. Deși a susținut că nu vor fi schimbări fiscale majore în 2014 și că accizele scad. Ponta a anunțat ulterior introducerea unei taxe de 1,5% pe construcții speciale (taxa pe stâlp), introducerea unei accize suplimentare de 7 eurocenți la carburanți si calcularea tuturor accizelor după un curs fictiv, mult mai mare decât cel real, de 4,74 lei/ Euro.\A mințit când a susținut că românii din străinătate au avut unde vota.\A mințit în campanie perpetuând mesajul că Iohannis a tăiat pensiile și salariile.\A mințit când a susținut că nu știe nimic despre „Marțea neagră”, când parlamentarii PSD au promovat în Parlament Legea amnistierii și grațierii.\A mințit susținând că a mărit alocațiile pentru copii, în realitate fiind majorate doar alocațiile pentru familiile cu venituri reduse, înainte de alegeri.\A mințit afirmând că iese din politică în 2016 dacă, până atunci, nu va fi finalizată autostrada Comarnic-Brașov (azi, autostrada nu are nici măcar sursă de finanțare iar lucrările, evident, nu au început).\A mințit când a spus că va limita numărul de OUG. În fapt, Ponta a emis 117 OUG în 2013, 95 OUG în 2014, iar în 2015 a dat 26 de OUG într-una singură, fapt fără precedent în România, scopul fiind acela de a păcăli opinia publică.\A mințit când a spus, după alegeri, că parlamentarii PSD vor vota toate cererile Justiției. În fapt, parlamentarii PSD s-au împotrivit în 2015 tuturor cererilor de ridicare a imunității aleșilor. Ponta a ordonat ca PSD să aibă aceeași atitudine față de Justiție ca în 2014, când toate cererile Parchetelor au fost blocate în Parlament de majoritatea PSD.\A mințit ca deputat când s-a declarat împotriva proiectului Roșia Montană și a exploatării gazelor de șist. Devenit premier, a schimbat macazul susținând că  „ideea gazelor de șist trebuie tratată serios pozitiv” și că vrea să se avanseze în deblocarea proiectului Roșia Montană. Ponta a făcut afirmația celebră: „Ca deputat, o să votez împotriva Legii Roşia Montană, dar pe de altă parte, ca prim-ministru, nu am dreptul”.\A mințit când a susținut public că nu este deputat, fiind întrebat de jurnaliști despre pensiile speciale ale parlamentarilor (propunere legislativă inițiată de 180 parlamentari ai PSD). Ponta a recurs deseori la acest subterfugiu, făcând apel la funcția de premier pentru a scăpa de îndatoririle de deputat și invers.\A mințit spunând că nu s-a întâlnit cu Sebastian Ghiță în biroul lui Valeriu Zgonea de la Camera Deputaților. În fapt, camerele de luat vederi i-au filmat pe amândoi ieșind din același birou la intervale de zece minute.\A mințit, a mințit, a mințit și continuă să mintă! Avem un prim-ministru dominat patologic de sindromul mitomaniei, cu atât mai grav cu cât se manifestă în simptomatologia uneia dintre cele mai importante funcții și demnități publice din România. Am rememorat și reprodus doar unele dintre minciunile sfruntate ale premierului Victor Ponta, lansate cu nonșalanță în diverse împrejurări publice. Pentru o evocare in extenso s-ar putea scrie o carte, un tratat despre minciună: MINCIUNA GUVERNĂRII PONTA.