Cei de la vârful PSD susțin, în stilul demagogic consacrat, că vor relansare economică și adoptarea unui pachet legislativ pentru sprijinirea categoriilor sociale defavorizate (după ce au votat supraimpozitarea sufocantă). În realitate, sunt cei care tergiversează ori blochează prin influențe politice, în mod deliberat, eliminarea pensiilor speciale nesimțite, reformarea instituțiilor statului absolut inutile (societăți și agenții ale statului falimentare) sau de prisos, deparazitarea consiliilor de administrație de sinecuriștii clientelei de partid, precum și promovarea unei reorganizări administrative reale la nivel național.

În esență, vor să-și consolideze capitalul politic ambalând „gogoși” pentru aceiași naivi și creduli. Bieții prostiți consecvent de-a lungul ultimelor decenii, care, de fapt, îi susțin și votează contextual, nu pentru ceea ce demonstrează și fac concret, ci pentru ce declară repetitiv, social mieros, fastuos, bombastic, fantastic. Modelul e simplu și devastator de eficient: promite radical, schimbă superficial, menține esențialul neatins.

De fapt, relansarea economică nu se poate realiza din narative politice propagandistice, iar sprijinul social nu se va concretiza nicidecum prin declarații și demagogie. Pe scurt, dacă ai curajul să atingi privilegiile și sinecurile, se va vedea cât se poate de concret. Dacă nu, doar se aude degeaba. Iar în politica românească, de prea multe ori, am rămas doar cu sunetul și zgomotul strategic, menit să acopere tăcerea din locurile unde ar fi trebuit în mod real să se întâmple pretinsele reforme.