Nu critic pe nimeni, oricum ar fi degeaba. Spun doar că lumea aceasta e cu axa morală și vitală deteriorată de absurd, involutiv. Zice președintele SUA, Donald Trump, că a vorbit cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, despre conflictul armat cu Iran și că Putin a fost jovial și chiar simpatic. Că i-ar fi cerut ca, înainte de Iran, să se concentreze pe încheierea războiului cu Ucraina.

În timp ce discutau iar Putin îi era chiar „simpatic” – zice Trump, din pricina războiului pe care Rusia l-a declanșat, mureau câteva mii de oameni aiurea la granița României. André Malraux, scriitor și om politic francez, a explorat frecvent în operele sale teme precum absurdul, condiția umană și lupta cu nimicul. El constata că, la scara universului cosmic, „o viață nu valorează nimic. Dar (de fapt) nimic nu valorează cât o viață.”

În esență, pentru conflictele, frustrările, ranchiuna și conflictele interpersonale ale unor lideri mondiali, care se cred „supermani”, zeități moderniste, mor mii de oameni profund nevinovați. Unii: copii, femei, tineri, combatanți angrenați fără de voia lor în conflictul tembel al altora… Și ei au părinți, au mame, au vise, iubesc, sunt iubiți, au speranțe, sunt carne și sânge… Sunt spulberați nevrednic pentru conflictele și mușchii încordați politic ai unor dinozauri fleșcăiți, pe care nici nu îi susțin, nici nu îi înțeleg, dar mor prostește pentru ambițiile lor anacronice, iresponsabile, în timp ce protagoniștii războiului chibițează mediatic, spectaculos, rupți total de realitate, pe seama propriei dramaturgii.

Nu cred că există vreo dreptate sau societate ideală în această lume, însă cu siguranță povestea asta nu are nicio legătură cu Dumnezeu ori cu vreo prezumtivă mântuire, salvare a sufletului și viață de apoi. Indiferent despre cine este vorba în această tragedie barbară…