În sufletul meu arde candela memoriei bunicilor mei și le păstrez deplină recunoștință până la sfârșitul zilelor mele pe acest pământ. Am crescut cu poveștile lor de război. Ambii au fost pe front, părintele mamei mele a ajuns în cel de-al doilea război mondial până în munții Tatra (la granița dintre Slovacia și Polonia), de unde s-a întors rănit, cel din partea tatălui a luptat până în preajma Stalingradului, iar ulterior a avut șansa să scape cu viață, când România a întors armele împotriva Germaniei fasciste, fiind demobilizat.

Au rezistat în condiții groaznice în linia întâi, au îndurat foamea, mizeria, distrugerea condiției umane, asalturile morții, dar au supraviețuit. Analizându-i azi retrospectiv pe acești bărbați frumoși ai neamului românesc, modele luminoase pentru mine, constat că au fost pe deplin învingători, chiar dacă, ulterior, regimul comunist i-a pedepsit prin suplimentare cazne, umilințe și suferințe, în loc să-i răsplătească.

Toate încercările extreme la care au fost supuși nu i-au îngenuncheat, nici deformat moral niciodată. Au rămas aceeași oameni cu suflet bun, plini de povețe și învățăminte, harnici, muncitori, generoși, gospodari, oameni simpli și modești, gata oricând să sară altruist în sprijinul semenilor. Războiul, frontul, dificultățile groaznice pe care le-au parcurs doar i-au călit.  Și-au iubit țara necondiționat, în pofida suferințelor, ar fi mers din nou să o apere la nevoie cu arma în mână și fără preget erau dispuși să moară pentru România. Reprezentau o altă generație, călăuzită de principii și valori, căzute în prezent semnificativ în desuetudine.

Este Ziua Veteranilor astăzi, să fie slăviți, la mulți ani! Memorie și glorie veșnică, odihnă dumnezeiască, nemurire faptelor lor, pios omagiu sufletelor celor jertfiți pe altarul patriei… Dumnezeu să-i ierte!