În urmă cu 74 de ani, la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost condamnați la închisoare pe viață de către Tribunalul Militar, în ceea ce presa comunistă a vremii a numit „Procesul trădării naționale”. Sentința finală îl condamna pe fostul lider al PNȚ la „9 pedepse însumând 104 ani de închisoare plus de două ori muncă silnică pe viață”. În aceeași zi, a fost condamnat la închisoare pe viață și Ion Mihalache, cel alături de care Maniu crease Partidul Național Țărănesc la jumătatea anilor ´20.

Iuliu Maniu a fost unul dintre artizanii Marii Uniri și a deținut de trei ori funcția de premier al României Mari. La rândul său, Ion Mihalache, care fusese ministru în mai multe guverne țărăniste, a fost arestat împreună cu alți lideri țărăniști în „Înscenarea de la Tămădău“, pregătită de către Siguranța Statului împreună cu Serviciul Special de Informații, cu ajutor sovietic. Conducătorii țărăniști au fost arestați când se pregăteau să se îmbarce în cele două avioane pregătite pe aeroportul de la Tămădău, la ordinele lui Iuliu Maniu, care dorea să informeze străinătatea, prin glasul liderilor partidului, despre situația grea din țară.

Ziarul „Scânteia” titra pe prima pagină: „Banda de complotiști trădători de țară și spioni și-a primit pedeapsa meritată!” și anunța entuziast sentința în procesul conducătorilor fostului P.N.Ț.: temniță grea pe viață, degradare civică și confiscarea totală a averii! Tot pe prima pagină era motivat, negru pe alb, că a fost rezolvat „Nu un proces politic, ci un proces al trădării și al spionajului”. În același număr al ziarului, se anunța cum „În Capitală și în întreaga țară populația salută sentința împotriva conducătorilor fostului P.N.Ț.” Ziarul prezentase astfel, anterior, boxa acuzaților: „pare un catafalc cu 15 scaune pe care se instalează pe rând 15 cadavre. Intră unii după alții, livizi, cu fețele căzute, descompuși, se așază mecanic pe scăunele pe care parcă au stat o viață întreagă. Nu se privesc, nu se salută ca niște câini râioși. Plutește deasupra boxei un aer de descompunere, de baltă stătută. Boxa pute”.

Inițial, Iuliu Maniu a fost trimis la închisoarea din Galați, după care a fost transportat la penitenciarul din Sighet. Din cauza condițiilor grele din detenție, la 8 ianuarie 1953, marele om politic a murit. Trupul său a fost aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.

În ce-l privește pe Ion Mihalache, acesta a refuzat pactizarea cu autoritățile comuniste și, în 1955, a fost trimis la penitenciarul Râmnicu Sărat în regim de exterminare. A fost supus unui regim de detenție inuman, extrem de dur cu „bătăi sistematice”, măsuri de izolare, lipsă de alimente, lipsa unei asistențe medicale și a medicamentelor, condiții de igienă precare, lipsa căldurii în celule în perioada iernii. Ion Mihalache a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat.

Din grupul liderilor țărăniști arestați după „Înscenarea de la Tămădău“ a făcut parte și Corneliu Coposu, care a fost ținut în închisoare aproape nouă ani fără a fi măcar judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare” și pentru „crimă contra reformelor sociale”. A fost condamnat la muncă silnică pe viață.

În anul 1995, tot în data de 11 noiembrie, se stingea din viață și Corneliu Coposu, cel care după Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. Absolvent de drept și ziarist, om de încredere al liderului național-țărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost anterior membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia în 1947. A fost pus în libertate abia în aprilie 1964, fiind permanent urmărit de către poliția politică comunistă, de Securitate, iar dosarul său de urmărire informativă are 38 de volume, totalizând circa 17.000-18.000 de file.

Se demonstrează astfel că un regim politic pasager te poate lesne distruge și transforma din lider și decident, în trădător și dușman al poporului. Important este însă cum te consacră istoria…

Să le fie memoria veșnic binecuvântată!