Am spus întotdeauna că șansa stabilității României, pe termen lung, constă în cultivarea valorilor naționale, apărarea identității culturale și consolidarea economiei țării, astfel încât suveranitatea statului să nu rămână doar o simplă prevedere constituțională, tot mai răzlețită de la realitatea deznaționalizant-globalizatoare. Astăzi, când candidații favorabili Kremlinului au câștigat alegerile prezidențiale în cele două țări vecine României, Republica Moldova şi Bulgaria, când alte state apropiate – Ungaria, Slovacia, Cehia, Grecia, Macedonia şi Turcia – sunt conduse de lideri politici care au relații preferențiale cu președintele rus, Vladimir Putin, privim cu justificată îngrijorare spre viitor. România rămâne încă o „insulă” pro-occidentală, aflându-se însă într-o poziție tot mai sensibilă geo-politic.
După victoria lui Donald Trump, parteneriatul nostru strategic cu SUA și NATO poate fi fragilizat de noile conjuncturi. Rezultatul alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016 conferă posibilitatea vulnerabilizării suplimentare a relațiilor politice externe ale României, prinsă între ciocanul estului și nicovala vestului. Așadar, un vot exprimat acum poate deveni o viză răsăriteană sau apuseană pentru destinul tumultuos al poporului român.
Personal, mă tem de nostalgiile socialismului, de aberațiile comunistoid-totalitare care au bântuit o jumătate de secol țara mea. Mă înspăimântă „steluța cea de sus,/ oare ce-o avea de spus?/ socialismul – a spus ea,/ se (re)clădește-n țara mea”…