În țara noastră s-au încheiat toate problemele legislative importante necesare bunului mers al patriei, astfel încât Parlamentul României a adoptat o Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență nr. 31/2002, care vizează interzicerea organizațiilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, precum și promovarea cultului persoanelor vinovate de genocid și crime de război.

Această nouă lege, adoptată în luna iunie 2025, îl transformă pe mare poet național Mihai Eminescu în extremist, xenofob, antisemit. Pe lângă publicistică, chiar și poezia sa, respectiv „Scrisoarea a III-a” poate fi incriminată, în temeiul noii legi, întrucât ar conține idei și concepții xenofobe. Poate fi doar începutul vânătorii de vrăjitoare în cultura română.

În Parlament, la adoptarea acestei aberații, deputații din PSD, PNL, USR și UDMR au susținut că legea este necesară pentru protejarea societății împotriva extremismului și a discursului instigator la ură.

Pe bună dreptate, președintele României, Nicușor Dan, a sesizat Curtea Constituțională a României (CCR) cu privire la neconstituționalitatea acestei legi, invocând neclaritatea definițiilor din lege și posibilele restrângeri ale libertății de exprimare, a dreptului la informare și accesului la cultură. Președintele a argumentat că legea introduce noțiuni vagi, precum „materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe”, fără a oferi definiții precise, ceea ce poate conduce la interpretări arbitrare și la aplicarea abuzivă a legii. De asemenea, președintele a subliniat că legea nu face distincție între conținutul artistic sau științific și cel cu intenție de incitare la ură, ceea ce poate afecta negativ libertatea de exprimare și accesul la cultură.

În esență, sesizarea președintelui Nicușor Dan a ridicat întrebări importante privind echilibrul necesar între combaterea extremismului și protejarea libertății de exprimare și accesului la cultură. Însă, Curtea Constituțională a României a respins sesizarea președintelui, considerând că legea respectă principiile constituționale și nu aduce atingere libertății de exprimare.

Asistăm astfel la instaurarea arbitrariului și a interpretărilor după ureche, subiective, justițiariste, în privința unor opere creative care sunt parte integrantă a patrimoniului cultural românesc și au valoare literară sau filozofică. Pe lângă Mihai Eminescu, oricând pot fi incriminate de această aberație legislativă operele unor oameni de cultură români importanți:

Mircea Eliade - filosoful și istoricul religiei român care a fost asociat cu mișcarea legionară în tinerețea sa, chiar dacă ulterior s-a distanțat de aceasta. Eliade a fost unul dintre cei mai importanți gânditori ai secolului 20, dar legăturile sale cu extremismul de dreapta, inclusiv cu mișcarea legionară, au fost documentate. Deși activitatea sa științifică nu este legată de extremism, trecutul său politic ar putea, în contextul noii legi, să ridice întrebări legate de influența sa culturală și promovarea în spațiul public.

Nae Ionescu – marele filozof și eseist, Nae Ionescu a fost un susținător al mișcării naționaliste și legionare în perioada interbelică. El a fost un ideolog important al fascismului românesc și a promovat idei care ar putea fi considerate extremiste și xenofobe. Scrierile sale filosofice și politice ar putea fi susceptibile de a fi vizate de legea respectivă.

Radu Gyr - poet și dramaturg român, a fost o figură semnificativă a mișcării legionare. Poezia sa a fost inspirată de idealurile naționaliste ale legionarismului și a fost asociată cu promovarea unei viziuni extremiste asupra națiunii române. Deși unele din lucrările sale au fost apreciate pentru valoarea lor literară, conținutul ideologic al acestora ar putea pune probleme în lumina noii legi.

Ion I. C. Brătianu - deși nu este cunoscut pentru o producție literară deosebită, contribuțiile sale politice și ideologice din perioada interbelică au fost asociate cu un naționalism agresiv. În anumite contexte istorice, ideologia sa ar fi putut fi considerată legionară sau naționalistă extremă. Căutând să apere identitatea națională românească, Brătianu a formulat uneori poziții care pot fi interpretate ca xenofobe.

Să fim realiști, oameni buni, într-un context istoric diferit, mulți dintre acești autori au fost influențați de condițiile politice și sociale din perioada în care au trăit. Astfel, aplicarea legii poate risca să depășească intențiile sale originale și să ajungă să cenzureze lucrările care nu sunt legate direct de extremismul contemporan, ci mai degrabă de un context istoric specific românilor.

De asemenea, există pericolul ca, sub pretextul combaterii extremismului, să se ajungă la interpretări abuzive care ar putea afecta accesul la cultură, literatură și gândire critică. Un astfel de context impune o cultură a autocenzurii și a interpretărilor politice ale operelor, ceea ce afectează semnificativ chiar cultura, libertatea de exprimare, dezvoltarea intelectuală și artistică, mai precis chiar prevederile Constituției României.