Aceleași porți. Aceleași delegații. Aceleași fețe grave. Aceleași formule solemne despre „responsabilitate”, „stabilitate” și „interesul României”. Numai premierul lipsește.

Suntem la a patra rundă de consultări în cinci luni. România caută un prim-ministru de parcă au dispărut toți oamenii capabili, bine pregătiți, integri și demni de acest portofoliu din România.

Partidele intră pe rând la Cotroceni cu țara în gură și partidul în buzunar. Fiecare vrea „soluția”, cu condiția să-i convină lui. Fiecare cere responsabilitate de la ceilalți și derogare pentru sine. Fiecare se declară gata să salveze România, dar numai de pe scaunul potrivit, cu ministerele potrivite și cu adversarul suficient de departe de ciolan.

Între timp, economia nu participă la consultări, doar plătește. Creșterea economică se târăște spre zero. Inflația mușcă din venituri. Deficitul rămâne uriaș iar concomitent datoria sporește. În timp ce românii de rând socotesc mai atent ce pun în coș, politicienii își socotesc doar funcțiile, procentele și fotoliile.

Aici nu mai vorbim despre o simplă criză de guvernare. Vorbim despre falimentul moral al unei clase politice care reușește, zi după zi, să-și autodevoreze bruma de credibilitate rămasă.

În vreme ce România are nevoie de guvernare, noi primim reprezentații, teatru. În vreme ce țara cere decizii, ni se servesc negocieri. În vreme ce oamenii cer stabilitate, politicienii își măsoară orgoliile cu centimetrul parlamentar.

La Cotroceni se trag iar scaunele la masa consultărilor. Numai România pare că a rămas în picioare. Sărmana, plătește consumația.