În urmă cu 141 de ani, la 12 septembrie 1882, se năștea la Cenade, lângă Blaj, Ion Agârbiceanu. A fost una dintre cele mai proeminente figuri publice din România la vremea sa.

Se numără printre personalitățile multidimensionale care au marcat istoria și cultura românească. Nu doar un om al bisericii, Agârbiceanu a îmbrăcat haina de preot greco-catolic într-un pitoresc sat din Munții Apuseni, și mai apoi a fost preot militar, servind nu numai pe fronturile românești, dar și în Rusia, în Corpul de Voluntari Ardeleni care luptau pentru Unirea Transilvaniei cu Regatul României, în perioada Primului Război Mondial. La întoarcere, a devenit o figură cheie a Bisericii, ocupând postul de protopop în Cluj și devenind canonic al Eparhiei Române Unite cu Roma, de la Cluj-Gherla.

Dar vocația sa nu s-a limitat la spiritualitate și cler, Agârbiceanu s-a dovedit a fi și un politician de calibru. În câteva legislaturi, nu doar că a ocupat un loc în parlament, dar a ajuns chiar vicepreședinte al Senatului.

Înregistrând o carieră valoroasă spiritual, Agârbiceanu a fost cooptat în rândurile Academiei Române, o recunoaștere a contribuției sale la cultura și știința națională. În calitate de jurnalist și editor, a condus două dintre cele mai influente publicații clujene ale timpului, „Patria” și „Tribuna”. Acestea erau publicații  afiliate Partidului Național Român, devenit ulterior Partidul Național Țărănesc sub conducerea lui Iuliu Maniu. Mai mult decât atât, a avut o contribuție importantă în domeniul jurnalismului, prin rolul său de președinte al Sindicatului presei românești din Ardeal și Banat.

Prin această suită de activități și realizări, Ion Agârbiceanu nu a fost doar un preot, un politician sau un jurnalist, ci un om de cultură cu o viziune integrată, un adevărat pilon al identității naționale și evoluției românești în secolul al XX-lea.

„Fefeleaga” reprezintă cea mai cunoscută realizare literară a sa, operă de referință a literaturii române, constituind un model de realism și de profunzime psihologică, fiind încadrabilă în curentul sămănătorist. Este un omagiu adus vieții rurale, dar și un studiu profund al condiției umane, surprins în toată complexitatea, realismul și profunzimea sa.

La 28 mai 1963, Ion Agârbiceanu se stinge din viață la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infarct miocardic.

Fie-i memoria veșnic binecuvântată!