În viața noastră, trecem adesea prin momente de întuneric, rătăciri și confuzie. Ne confruntăm cu angoase, obstacole și căderi, ne simțim uneori pierduți și neputincioși.

Ne luptăm să găsim, să dăm sensuri importante vieții și ne simțim uneori deznădăjduiți, disperați, orbiți și lipsiți de speranță. Cu toate acestea, când ne întoarcem cu toată ființa către rugăciune și credință, aflăm o alternativă a existenței călăuzitoare, o realitate mântuitoare în care lumina divină poate străluci chiar și din mijlocul celui mai înspăimântător întuneric sufletesc.

Prin rugăciune, introspecție, meditație și revelație ajungem mai aproape de Dumnezeu iar credința devine ancoră în călătoria spirituală către desăvârșire. Să ne deschidem așadar inimile și mințile prin rugăciune și credință, pentru a vedea lumina divină și a trăi în plinătatea sa.

Poți fi vindecat de orbirea sufletească și să afli această lumina dumnezeiască absolută, mântuitoare.

„Pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. Şi auzind el mulțime trecând, a întrebat ce era aceasta. Iar ei i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!” Şi cei dinainte îl mustrau ca să tacă; dar el striga cu atât mai mult: „Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!” Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-Se, l-a întrebat: „Ce voiești să-ți fac?” Iar el a zis: „Doamne, să văd!” Şi Iisus i-a zis: „Vezi! Credința ta te-a mântuit.” Şi îndată a văzut şi-L urma, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu." (Luca 18:35-41)