Nu contenesc să mă mir de cei afectați de sindromul „orbul găinii”, care, în pofida evidențelor, continuă să susțină niște personaje bizare, pe post de lideri politici pretins mesianici și salvatori miraculoși ai României.

O altă „suveranistă”, protejată de cel pe care jurnalistul Cristian Tudor Popescu îl numește hâtru „Dumnezeilă”, își denumește „consumabile” foștii colegi parlamentari (sătui de tratamentul dictatorial al infatuatei) care au părăsit, exasperați, formațiunea politică POT.

Această duduie, care se exprimă stâlcit utilizând uzual un amestec ciudat între română și engleză (romgleza), a zis public că dacă Rusia a invadat și cotropit țara vecină rupându-i samavolnic teritorii, Ucraina ar trebui să se supună, să se resemneze obedient și fatalist pentru că, asta e, „it’s gone”, chiar dacă e „unfair” (nedrept). Așadar, prin similitudine, astfel ar trebui să procedeze și România, precum și orice altă țară, în viziunea originală a acestei suveraniste. Ba, mai mult, a lăsat să se înțeleagă că pacea nu trebuie apărată, nici țara securizată în acest sens preventiv, pentru că „pacea e pace”, există de la sine, și nu are nevoie de armată ori alianțe militare pentru a fi asigurată.

„De ce fugem de dezbateri?” s-a mai întrebat retoric exponenta noului val politic, menit să salveze România.

Acest personaj care și-a dobândit viral apelativul „Anomalia Gavrilă”, asaltată legitim în Parlament de întrebările jurnaliștilor, incapabilă să le răspundă pertinent și rațional, după ce „fugem” de presă, a sunat la „112” chemând poliția să o salveze.

Măi, oameni buni, ce s-a întâmplat cu filtrul moral și intelectual minimal, cu discernământul unei părți semnificative a românilor, care încă mai cred că această cale a liderilor, a „protejaților” suveranismului politic, ne este călăuzitoare și se cuvine urmată de către România?