În contextul războiului din Orientul Mijlociu, lumea se confruntă, la începutul lunii acestei luni, cu cea mai gravă perturbare a piețelor de energie din ultima jumătate de secol. Mesajul predominant al analiștilor este chiar că piața nu a absorbit încă pe deplin gravitatea perturbării.
Banca Centrală Europeană (BCE) a avertizat deja că un conflict prelungit va declanșa o perioadă de stagflație în Europa, cu creștere economică minimă sau negativă și inflație ridicată, și va împinge economii mari, precum Germania și Italia, în recesiune tehnică până la sfârșitul anului 2026
Din această perspectivă, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), Fatih Birol, a exprimat cel mai clar avertisment posibil: „luna aprilie va fi mult mai rea decât martie”. AIE califică criza drept cea mai mare amenințare la adresa securității energetice din istorie, iar consecințele sale vor persista chiar și după o eventuală încetare a focului.
Corelativ, riscurile cu care se confruntă România sunt multiple. Un conflict prelungit va agrava suplimentar inflația peste nivelurile prognozate, va eroda și mai mult puterea de cumpărare a populației și va împinge economia spre stagnare sau chiar recesiune. Costurile mari ale împrumuturilor (România plătește cele mai mari dobânzi din UE, peste 7%), amplificate de un eventual șoc energetic persistent, vor pune o presiune suplimentară pe bugetul public, oricum deja supratensionat.
Există riscul unei crize sociale, cu proteste în lanț dacă prețul motorinei depășește constant 12 sau 13 lei pe litru, nivel la care transportatorii amenință cu falimente, iar costurile alimentelor cresc fulminant. Dependența de importuri face România vulnerabilă la competiția globală pentru stocuri. State din Asia cumpără acum agresiv cantități mari de combustibil, iar contractele de livrare ale României devin vulnerabile și nesigure dacă penuria se acutizează.
Din punct de vedere geopolitic, tensiunile din NATO generează deja un risc structural. Dacă SUA își reevaluează efectiv angajamentul față de Alianță, iar Europa nu reușește să construiască un pilon de apărare autonom, credibil, România, aflată pe flancul estic, în vecinătatea directă a Rusiei și a Ucrainei, este una dintre cele mai expuse țări. Paradoxal, tocmai loialitatea față de Washington devine insuficientă, câtă vreme angajamentul american față de securitatea europeană se diminuează structural.
Nu în ultimul rând, războiul hibrid rămâne un pericol constant. Exploatarea dezinformării, polarizarea opiniei publice pe tema implicării în conflictul din Iran și manipularea percepțiilor despre securitatea energetică sunt instrumente deja active. Consider că România trebuie să trateze aceste amenințări cu aceeași seriozitate cu care tratează riscurile militare convenționale.
Finalmente, criza din Strâmtoarea Ormuz nu este doar o perturbare trecătoare, ci un eveniment transformator pentru piețele de energie și pentru echilibrele geopolitice globale. Pentru România, aceasta este simultan o probă de reziliență economică, un test de coerență a politicii externe și un moment de adevăr privind capacitatea statului de a proteja cetățenii în fața unui șoc extern de această magnitudine. Vor fi capabili guvernanții să treacă cu responsabilitate de această încercare periculoasă, pe termen mediu și lung, pentru țara noastră?