După cum se anunța oficial la Congresul de la Zalău, UDMR pregătește o serie de proiecte legislative pentru minoritatea maghiară. Printr-un nou proiect de lege, UDMR propune scăderea procentului în compoziția etnică pentru asigurarea limbii materne. Potrivit acestuia, autoritățile publice pot adopta si folosi însemne si simboluri etnice.
Parlamentarii UDMR au depus recent la Camera Deputatilor un proiect de lege de modificare a Legii administratiei publice locale 215/2001 privind utilizarea limbii materne, în care propun scaderea pragului de 20%, cat este in prezent, la 10% al numarului persoanelor apartinand minoritatii nationale din totalul populatiei unei localitati necesar pentru ca autoritatile sa asigure folosirea limbii materne, dar si introducerea conceptului „numar semnificativ de cetateni” în acest caz. De asemenea, se propune ca autoritatile publice si entitatile sa poata adopta si folosi, alaturi de insemnele oficiale ale Romaniei si alte insemne, simboluri care sa exprime identitatea etnica, istorica, culturala si economica a cetatenilor apartinand minoritatii nationale, locuitori ai respectivei localitati (conform HotNews.ro).
Altfel spus, se reglementeaza controversata problema a utilizarii steagurilor, motiv de tensiune in relatia cu majoritatea. Guvernele anterioare au deschis procese si sanctionat primarii maghiari care arborau steagul secuiesc, or noua reglementare le-ar permite acestora sa decida singuri daca si ce simboluri pot utiliza.
Mai concret, prin proiect se modifica articolul 19 alineatul (1), astfel:
(1) In unitatile administrativ-teritoriale, in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 10% din numarul total al locuitorilor care si-au declarat apartenenta etnica sau in care exista un numar semnificativ de cetateni apartinand minoritatilor nationale, autoritatile administratiei publice locale, institutiile publice aflate in subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local sau judetean, precum si prefecturile, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale au obligatia sa asigure in raporturile cu acestia, folosirea limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale prezentei legi si ale tratatelor internationale la care Romania este parte.
Prin numar semnificativ de cetateni apartinand minoritatii nationale se intelege:
a) 10.000 de cetateni apartinand minoritatii nationale in unitatile administrativ-teritoriale in care numarul locuitorilor este mai mare de 100.000;
b) 2.000 de cetateni apartinand minoritatii nationale in unitatile administrativ-teritoriale in care numarul locuitorilor este intre 50.000 – 100.000;
c) 1.000 de cetateni apartinand minoritatii nationale in unitatile administrativ-teritoriale in care numarul locuitorilor este intre 25.000 – 50.000;
d) 500 de cetateni apartinand minoritatii nationale in unitatile administrativ-teritoriale in care numarul locuitorilor este intre 10.000 si 25.000;
e) 300 de cetateni apartinand minoritatii nationale in unitatile administrativ-teritoriale in care numarul locuitorilor este sub 10.000.
Alte modificari propuse de UDMR:
In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale nu ating pragul prevazut la alin.(1) sau (2), autoritatile administratiei publice locale, institutiile publice aflate in subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local sau judetean, precum si prefecturile, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrative-teritoriale, pot asigura, in temeiul deciziei reprezentantului legal sau, dupa caz, a organelor de conducere, folosirea limbii materne, in raporturile cu acestia, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale prezentei legi si ale tratatelor internationale la care Romania este parte.
Cetatenii apartinand unei minoritati nationale au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice si entitatilor prevazute la art. 19 alin. (1), oral sau in scris, si in limba materna, precum si de a primi raspuns atat in limba romana, cat si in limba materna, in termen legal. Actele oficiale se intocmesc in mod obligatoriu in limba romana si in limba minoritatii nationale.
Autoritatile publice si entitatile au obligatia sa puna la dispozitia cetatenilor apartinand unei minoritati nationale formulare si texte administrative de uz curent si in limba lor materna.
Autoritatile publice si entitatile au obligatia sa asigure accesul la informatiile de interes public si in limba minoritatii nationale respective.
Autoritatile publice asigura in mod obligatoriu inscriptionarea si in limba cetatenilor minoritatii respective a denumiri localitatilor, a strazilor, a spatiilor publice, a indicatoarelor rutiere si a altor indicatii topografice destinate publicului.Autoritatile publice centrale sau unitatile administrativ teritoriale, care au in administrare dumuri de interes national, judetean sau local au obligatia sa asigure inscriptionarea indicatoarelor rutiere de pe aceste cai de comunicare teresatra si in limba minoritatilor nationale respective, pe segmentul care traverseaza unitati administrativ teritorialke in care se indeplinesc conditiile art. 19. Obligatia inscriptionarii bilingve revine in sarcina si pe cheltuiala autoritatilor si entitatilor care au in administrare locurile publice, caile rutiere.
Traducerea denumirii localitatilor se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Relatii Interetnice.
Autoritatile publice si entitatile au obligatia sa asigure inscriptionarea denumirii institutiilor publice de sub autoritatea lor si in limba materna a minoritatii nationale respective. \Confectionarea, montarea tablitelor indicatoare se realizeaza prin grija conducatorului autoritatii publice in cauza, costul acestora fiind suportat din bugetele institutiilor respective.
Denumirea localitatilor sau a institutiilor publice in limba minoritatii nationale, poate fi folosita in corespondenta sau in documentele oficiale, alaturi de denumirea in limba oficiala a statului.
In conditiile art. 19, autoritatile publice si entitatile pot adopta si folosi, alaturi de insemnele oficiale ale Romaniei si alte insemne, simboluri care sa exprime identitatea etnica, istorica, culturala si economica a cetatenilor apartinand minoritatii nationale, locuitori ai unitatii administrativ-teritoriale in cauza.
(5) Traducerea denumirii institutiilor publice trebuie sa aiba in vedere elementele specifice ale limbii minoritatii nationale respective si se adopta, pe baza consultarii Departamentului pentru Relatii Interetnice, prin act administrativ al autoritatilor publice si entitatilor sub a caror autoritate functioneaza institutia publica respectiva.
(6) Autoritatile publice si entitatile prevazute la art. 19 alin.(1) au dreptul de a inscriptiona cladirile si anexele cladirilor aflate in administrare denumirea autoritatii publice sau a entitatii de la art. 19 in limba minoritatii nationale in cauza, conform traditiei locului si a specificului limbii minoritare.
(7) Autoritatile publice si entitatile prevazute la art. 19 alin.(1) au dreptul de a denumi cladirile in care isi desfasoara activitatea si in limba minoritatii nationale potrivit specificiului cultural local.
In conditiile art. 19, la ceremoniile oficiale organizate de autoritatile publice si de entitatile in cauza, alaturi de limba romana, se poate folosi si limba minoritatii nationale respective. Ceremonia de oficiere a casatoriilor se poate desfasura, la cerere, si in limba materna a ambelor sau a uneia dintre persoanele care urmeaza sa se casatoreasca. Actele si certificatele de stare civila se vor redacta in limba romana si la cerere si in limba minoritatii nationale de care apartin ambele sau una dintre persoanele in cauza.
Constituie contraventie refuzul, asigurarea exercitarii in conditii de egalitate sau impiedicarea asigurarii exercitarii drepturilor si a indeplinirii obligatiilor prevazute, daca fapta nu constituie infractiune potrivit legii penale.
(2) Contraventia prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza:
a) cu amenda contraventionala de la 3.000 de lei la 30.000 de lei daca fapta vizeaza o persoana fizica;
b) cu amenda contraventionala de la 5.000 de lei la 50.000 de lei daca fapta vizeaza un grup de persoane sau o comunitate.
(3) Constatarea contraventiei si aplicarea amenzii se face de catre:
(a) persoane imputernicite de ministrul administratiei publice, de catre prefect sau imputernicitii acestuia;
(b) de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii potrivit procedurii si termenelor reglementate de O.G. nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tutoror formelor de discriminare.
(4) Persoana care se considera vatamata de refuzul asigurarii folosirii dreptului de a utiliza limba minoritatii nationale in conditiile art. 19, are dreptul sa solicite inlaturarea consecintelor faptei, remedierea situatiei, restabilirea situatiei anterioare faptei si obtinerea de remedii, despagubiri morale si materiale efective, disuasive si proportionale cu prejudiciul suferit.
La elaborarea prezentei propuneri legislative s-au avut in vedere obligatiile asumate de statul roman atat prin Carta europeana a limbilor regionale si minoritare cat si prin Legea nr. 33/1995 pentru ratificarea Conventiei-cadru privind protectia minoritatilor nationale, respectiv criticile formulate de Comitetul de experti in primul raport privind implementarea Cartei europene a limbilor regionale si minoritare, se arata in expunerea de motive care insoteste proiectul legislativ.
Potrivit initiatorilor, “practica dezvoltata in ultimii 15 ani arata o aplicare deficitara a dreptului de a utiliza limba materna in administratia publica locala si serviciile deconcentrate, rezultata din:
-lipsa unei legislatii clare, precise si predictibile;
-interpretari neconforme cu standardele internationale;
-lipsa vointei politice si administrative;
-lipsa de resurse umane si materiale;
-interpretari restrictive ale institutiilor si instantelor de judecata;
-gradul extrem de redus a aplicarii legislatiei in domeniu;
-lipsa unor sanctiuni efective, disuasive si proportionale;
-pasivitatea institutiilor de a aplica sanctiuni in cazul refuzului de a asigura utilizarea limbii materne;
lipsa unui sistem transparent si eficient de monitorizare si raportare privind aplicarea cadrului legal privind folosirea limbii materne de cetatenii romani apartinand unei minoritati nationale in administratia publica locala si serviciile deconcentrate.
De asemenea, in perioada mentionata, mijloacele de comunicare publica a institutiilor au cunoscut o dezvoltare dinamica, proces ce nu a fost insotit de reglementari legale privind asigurarea utilizarii limbii materne.”