Din păcate, bugetul de stat pe 2026 nu este al responsabilității. Este al austerității selective. Disciplină pentru pensionari, profesori, medici și antreprenori. Generozitate pentru Ministerul Energiei (+268%), Ministerul Economiei (+59%), servicii secrete (+14%), magistrați restanțieri (+50% la ÎCCJ), Ministerul Public (+65%) și industria apărării (+16%), Camera Deputaților (12,1%). Este un buget construit pe sacrificiile celor mulți și privilegiile celor puțini. Un buget care transferă povara iresponsabilității guvernărilor anterioare direct în buzunarul cetățeanului contribuabil, în timp ce statul în sine rămâne, în mare, nereformat.

Ministrul Finanțelor ne asigură că este „un buget realist”. Are dreptate. Este cea mai realistă fotografie a unui stat care nu s-a schimbat.

Să luăm lucrurile pe rând. Guvernul spune consolidăm finanțele publice. Bugetul scrie deficit de 6,2% din PIB, adică 127,7 miliarde de lei. Statul cheltuiește 864 de miliarde și încasează 736. Diferența de 128 de miliarde o împrumutăm. Față de anul trecut, când deficitul a fost de 7,65%, am progresat într-adevăr. Dar „progres” înseamnă că în loc să ne împușcăm în ambele picioare, anul acesta ne împușcăm doar într-unul.

Guvernul spune creștere economică. Bugetul scrie 1%. Unu la sută. Cu o inflație de 6,5%. Asta înseamnă că economia românească crește, în termeni reali, cu aproape nimic. ING Bank a revizuit deja la 0,6%. Ultimul trimestru din 2025 a fost o contracție de 1,9%, cea mai dură din 2012. Iar fondul de rezervă al bugetului este de 100 de milioane de lei, într-un buget de 527 de miliarde. Adică zero.

Guvernul spune predictibilitate fiscală. Ce s-a întâmplat în ultimul an? TVA a sărit de la 19% la 21%, cota redusă de la 9% la 11%, cota de 5% pentru cărți și cultură a explodat la 11%, impozitul pe dividende a crescut de la 10% la 16%, accizele au urcat cu 10%, impozitul pe locuințe s-a dublat, a apărut CASS pe pensii, rovinieta a crescut de la 28 la 50 de euro. Asta este predictibilitate doar dacă prin ea înțelegi certitudinea că totul se scumpește.

Cine plătește nota?

Nota de plată a ajuns, ca întotdeauna, la omul de rând. Salariile din sectorul public sunt înghețate la nivelul din decembrie 2025. Pensiile, la fel. Alocațiile pentru copii, la fel. Punctul de pensie a rămas înlemnit la 81 de lei. Salariul minim a stat nemișcat la 4.050 de lei brut până în vară, cu o promisiune vagă de majorare din iulie. Prima zi de concediu medical nu se mai plătește. Indemnizațiile pentru boli ușoare au fost tăiate cu 20%. Persoanele cu dizabilități au pierdut scutirea de impozit pe casă.

Cumulat din 2024, pierderea de putere de cumpărare în sectorul public este de 15 până la 20%. Așa arată „responsabilitatea”. Adică, profesorul, asistenta medicală, funcționarul de la ghișeu și pensionarul cu 2.500 de lei plătesc, din buzunarul lor, factura iresponsabilității guvernărilor anterioare. Guvernări care au umflat deficitul la 9,3% din PIB în 2024, cel mai mare din întreaga Uniune Europeană, în plină campanie electorală. Acum, cine a cheltuit nu mai răspunde. Cine n-a cheltuit, plătește.

IMM-urile? Li s-a promis „relansare”. Au primit, în schimb, plafonul pentru microîntreprinderi redus la 100.000 de euro, reguli de eligibilitate înăsprite, o fiscalitate care se schimbă de la un semestru la altul și o economie care abia respiră. Clientul lor, cetățeanul, are mai puțini bani în buzunar. Predictibilitatea promisă de ministrul Finanțelor Nazare constă, pentru un antreprenor român, în certitudinea că regulile se vor schimba și la anul.

Cine primește mai mult când toți strâng cureaua?

Aici intervine partea spectaculoasă. Într-un buget al „responsabilității”, în care pensionarul plătește CASS și profesorul își îngheață salariul, există instituții care primesc cu zeci de procente mai mult decât anul trecut. Să vedem cine și cât.

Înalta Curte de Casație și Justiție primește buget aproape dublu. De la 3,4 miliarde la 7,5 miliarde de lei. Explicația constă în plata restantelor salariale câștigate în instanță de magistrați. Modelul este revelator, statul refuză să plătească ce datorează, pierde procesele, apoi înscrie facturile acumulate într-un singur an bugetar și reclamă că nu are bani de pensii.

Ministerul Public primește +65%. De la 1,7 miliarde la 2,8 miliarde de lei. SRI: +14%, depășind 5,2 miliarde. Bolojan a explicat că este vorba de fonduri europene. Chiar și așa, într-un an în care Ministerului Muncii și Educației li se reduc bugetele semnificativ, opțiunea de a alimenta cu prioritate serviciile secrete spune multe despre ce anume consideră acest stat drept urgent.

Ministerul Economiei primește +59,4% în credite bugetare, +80% în credite de angajament. Ministerul Apărării +16%, ajungând la 49,3 miliarde de lei, cu credite de angajament de 112 miliarde. Războiul din Ucraina și conflictul din Orientul Mijlociu justifică parțial această creștere.

Ministerul Muncii pierde 3 miliarde (de la 60,6 la 57,7). Educația pierde aproape 3 miliarde (de la 60,2 la 57,3 în draftul inițial). Dezvoltarea pierde un sfert din buget, de la 28,6 la 22,8 miliarde, minus 20%. Transporturile scad de la 43 la 42 de miliarde. Sănătatea, în ciuda declarațiilor, înregistrează o reducere de 8,5% la cheltuielile de personal. Consiliul Economic și Social susține că universitățile vor fi nevoite să își majoreze taxele de studii.

La Ministerul Energiei, creditele bugetare explodează cu un procent uluitor de 268% față de anul 2025, ajungând la suma de 19,7 miliarde de lei. Deși se invocă necesitatea finanțării tranziției energetice și a unor proiecte de anvergură, o asemenea creștere într-un singur an fiscal, ridică suspiciuni serioase privind calitatea planificării și riscul de risipă a resurselor.

În mod similar, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului primește o majorare de 59,4%, atingând 3,7 miliarde de lei în credite bugetare. Această sumă, direcționată în mare parte către programe de digitalizare, adesea criticate pentru lipsa de eficiență palpabilă, contrastează dureros cu subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate, unde bugetul este de fapt redus față de execuția anului anterior.

Parlamentul: strângem cureaua, dar nu pe a noastră!

Camera Deputaților primește 579 de milioane de lei. Adică, o creștere a cheltuielilor curente cu 12,1% față de anul anterior. Cheltuielile de personal cresc cu peste 31 de milioane de lei, în ciuda faptului că s-a comunicat oficial o reducere a schemei cu 200 de posturi. Un paradox matematic care indică fie majorări salariale mascate pentru personalul rămas, fie angajări în zone privilegiate.

Senatul, 260 de milioane. Senatul a anunțat cu mândrie o reducere cu 10% a sumei forfetare a parlamentarilor și un buget de bunuri și servicii de 36,9 milioane de lei, destinat utilităților, parcului auto, deplasărilor și protocolului. La nivel declarat, pare un gest de solidaritate. La nivel real, un parlamentar român continuă să aibă o indemnizație de câteva ori mai mare decât salariul mediu pe economie, pensie specială, mașină cu șofer, cabinet de consilieri și compensații de deplasare. Strângerea de curea, la Parlament, este un spectacol pus în scenă pentru public. Publicul, însă, plătește biletul.

60 de miliarde pe dobânzi, prețul petrecerii altora

Cifra care ar trebui să taie somnul oricărui contribuabil - 60,8 miliarde de lei. Atât plătește România în 2026 doar pe dobânzile la datoria publică. Cu 10 miliarde mai mult decât anul trecut. Trei procente din PIB. Adică mai mult decât bugetul Sănătății de la bugetul de stat. Mai mult decât bugetul Educației de la bugetul de stat. Bani care se duc direct în conturile creditorilor, fără să construiască un metru de autostradă, fără să cumpere un medicament, fără să finanțeze un profesor.

Datoria publică va ajunge la 62,5% din PIB. În 2019, era 35%. Cine a cheltuit? Guvernele care au majorat pensii fără acoperire înainte de alegeri, care au distribuit pomeni electorale, care au construit săli polivalente în sate cu 200 de locuitori și au plătit drumuri de două ori. Cine plătește? Bunicii, care acum plătesc CASS pe pensia de 3.500 de lei.

Fondurile europene, cel mai mare pariu din istoria bugetară

Guvernul anunță „investiții record”: 164 de miliarde de lei. Sună impresionant. Doar că două treimi din această sumă sunt bani europeni, nu bani românești. Bugetul alocat fondurilor europene crește cu 40%, iar din PNRR se așteaptă 50,9 miliarde de lei, aproape triplu față de anii precedenți. Termenul limită pentru PNRR: august 2026. Mai sunt cinci luni.

România nu a demonstrat însă niciodată că poate absorbi fonduri europene în acest ritm. PNRR-ul a avut jaloane respinse și întârzieri cronice. Dacă absorbția eșuează, deficitul explodează. Iar fondul de rezervă al bugetului, am spus deja, este zero.

Finalmente, transferul poverii financiare către contribuabil nu este doar o eroare economică ce riscă să sufoce creșterea, ci și o eroare politică ce adâncește falia dintre stat și societate. O reformă adevărată nu se face prin majorarea TVA și a impozitelor pe dividende, ci prin tăierea propriei grăsimi a statului, prin digitalizare autentică și prin renunțarea la megalomania instituțională. Bugetul 2026, în forma sa actuală, reprezintă un pariu riscant, câtă vreme Guvernul mizează pe faptul că cetățeanul și IMM-urile vor putea suporta încă o dată costul ineficienței statului.

Așadar, demagogia și bla-blaul călăuzesc în continuare politicianismul și România, iar omul de rând rabdă, strânge cureaua și plătește consecvent nota pentru risipirea banilor țării.