Relațiile dintre simplii cetățeni, români și maghiari, sunt în permanență conflictualizate, vitriolate politic în Transilvania. Zilele de 10 și 15 martie au constituit un nou astfel de prilej, speculat instigator la Târgu-Mureș de către liderii Consiliului Național Secuiesc, UDMR, PPMT, PCM și cohorta de oaspeți neorevizioniști reprezentând Jobbik, HVIM, Fidesz, prin ministrul de Externe, Peter Szijjarto, din Ungaria.
Chintesența mesajelor transmise de către toți aceștia se regăsește într-o frază programatică, în mesajul președintelui UDMR, Kelemen Hunor, rostit la manifestările de la monumentul Secuilor Martiri din Târgu-Mureș… Iat-o: „România a avut la dispoziție exact o sută de ani pentru a-și respecta promisiunile de la Alba Iulia. Au trecut o sută de ani, iar promisiunile au rămas la stadiul de promisiuni. În Europa, de la Tirolul de Sud până în Finlanda, relația dintre minoritate și majoritate s-a rezolvat decent prin acordarea diferitelor forme de autonomie. Acum este momentul ca acest lucru să se întâmple și în partea de est a Europei”.
Așadar, dragi români, orice am face, oricât de toleranți, prietenoși și îngăduitori am fi cu confrații maghiari, oricâte drepturi rezonabile și statut egalitar li s-ar oferi, ținta politicienilor care-i reprezintă și de care nu s-au dezis niciodată, în ultimele trei decenii prin vot, o reprezintă autonomia teritorială pe criterii etnice și enclavizarea României. În această construcție a lor paralelă, nu se vorbește niciodată despre românii totuși majoritari, românii de fapt nici nu există pentru viitorul lor exclusivist.
Din fericire, românii și maghiarii de rând se înțeleg încă foarte bine și conviețuiesc în bună pace. Trebuie doar ca fiecare să le transmită aleșilor care-i reprezintă în administrația publică locală, politic sau etnic, că problemele lor sunt aceleași. Adică, lipsa infrastructurii, birocrația excesivă, corupția, lipsa perspectivelor dezvoltării economice sănătoase a comunităților din care fac parte, pe termen lung. Nu uitați că, în Harghita și Covasna, aflate în rândul celor mai sărace județe ale României, instituțiile locale sunt conduse de circa 30 de ani, aproape integral de către demnitari și funcționari maghiari, numiți pe criterii politice sau etnice și la fel de ineficienți ca cei din București sau de oriunde din România. În timp ce județele respective suferă prin subdezvoltare, corupția este la fel de înfloritoare. Se știe, când instituțiile de cercetare penală ajung la respectivii corupți, imediat sare guvernul de la Budapesta că ungurii sunt asupriți de români. De ce?!
Spre exemplu, fostul președinte ANRE și fost senator UDMR, Olosz Gergely, a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la 3 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență în formă continuată. Acesta s-a ascuns timp de mai mulți ani în Ungaria, fiind arestat doar în urmă cu câteva zile. În dosarul său penal se demonstrează, între altele, că Olosz, deputat în Parlamentul României și fost președinte al ANRE, a pretins, pentru sine și pentru altul, suma de 516.000 euro, disimulată într-un contract de consultanță. Din suma pretinsă, societatea a transferat în conturile unei societăți offshore suma totală de 384.000 euro, pe baza unor dispoziții de plată întocmite în fals, conform procurorilor care au instrumentat cauza penală.
Un alt fost parlamentar UDMR, Marko Attila Gabor, a fugit la Budapesta după ce a fost condamnat la 5 ani de închisoare în dosarul retrocedării frauduloase a Colegiului Szekely Miko, din Sfântu Gheorghe. În vara trecută, Marko Attila Gabor a fost fotografiat la o terasă din Budapesta, deși a fost dat în urmărire internațională prin Interpol. Sunt mulți alți demnitari maghiari condamnați sau cercetați penal în dosare pentru fapte de corupție, care ar vrea să-și folosească etnicitatea ca impunitate, o imunitate emoțională scut împotriva răspunderii penale.
Vi se pare că administrațiile publice locale purificate etnic, conduse chiar în prezent în regim autonomist prin politicienii maghiarimii, prin puzderia intereselor și a firmelor lor de casă, o duc economic mai bine?! Prosperă cumva întrucât utilizează discreționar bugetele locale?! Au o competență și eficiență sporite față de celelalte județe ale României?! Cum va spori în manieră autonomistă și prin izolare etnică nivelul de trai al comunităților pe care le reprezintă, câtă vreme economia nu se dezvoltă eficient?! Cine îi împiedică acum să le aducă bunăstare comunităților lor?!
Români și maghiari, avem împreună o istorie complicată, adeseori tragică… Vă întreb cum vă propuneți să conviețuim armonios cu fața spre viitor, câtă vreme cei care vă reprezintă politic și pe care nu-i combateți așa cum s-ar cuveni, vă îndeamnă să vă izolați la toate nivelurile de români, să trăiți separat, în deplin dispreț față de valorile identitare comune, să ignorați ceea ce ne unește accentuând extremist ceea ce ne dezbină…
Nu uitați și nu ignorați sensibilitățile românilor, care au trăit 1000 de ani de stăpânire ungurească în Transilvania. Până în 1918, românii chiar majoritari fiind nu erau recunoscuți ca naționalitate, nu le era recunoscută religia, erau arestați și chiar executați pentru manifestări românești, inclusiv pentru arborarea steagului românesc. Au fost oprimați, lipsiți de elementare drepturi și libertăți, folosiți ca forță de muncă, s-a dorit asimilarea lor etnică forțată, pe toate căile posibile. Li s-a interzis prin acte normative să se stabilească în orașe, să beneficieze de proprietate, să-și construiască biserici cu zid, au fost considerați inferiori, umiliți și batjocoriți…
Ce s-a întâmplat, în schimb, în cazul maghiarilor într-o sută de ani de la Marea Unire din 1918?! Se bucură de depline drepturi, au făcut și fac parte din toate structurile de conducere ale statului, își utilizează pe deplin limba maternă și se bucură de aceleași libertăți ca și românii. Astăzi, din păcate, maghiarii din România înțeleg să organizeze manifestări antiromânești, să afișeze steagul Ungariei, fără ca nimeni să fie arestat și judecat. Cu alte cuvinte, România este în prezent un stat democratic, pe când Ungaria până în 1918 era un stat care asuprea minoritățile, pe care le dorea asimilate prin programe de forță.
Dintr-o altă perspectivă, la fel de obiectivă, constatăm că după 1000 de ani de stăpânire ungurească, majoritatea populației românești era mult mai săracă decât majoritatea populației maghiare. Prin comparație, după 100 de ani de guvernare românească, proporția oamenilor bogați, respectiv săraci, este aceeași la românii și maghiarii din Transilvania, întrucât de reforma agrară din România au beneficiat și ungurii din Transilvania, nu doar românii.
Prin urmare, problemele conviețuirii noastre interetnice nu vor fi rezolvate vreodată de vreo autonomie teritorială, nici prosperitatea economică nu va fi dobândită, nici asigurată pe această cale, nu există nicio rațiune benefică în acest sens. De aceea, vă invit pe toți să ne concentrăm pe conviețuirea noastră prezentă, armonioasă și în bună pace, în spiritul valorilor comune care ne unesc.
Români și maghiari, doar împreună vom fi puternici, doar împreună și prin muncă ne vom putea construi un viitor bazat pe respect, încredere și performanță economică. Restul este doar instigare propagandistică cu scop electoral, o vrajbă politicianistă periculoasă, neavenită!