Ori de câte ori revin în România, după o deplasare în afara granițelor, am un sentiment benefic de regăsire, de satisfacție profundă, sacral, fundamental. Nicăieri nu este mai bine ca acasă.

Și în alte țări sunt probleme administrative, economice, au și alții probleme cu sărăcia, nedreptatea și dezechilibrele sociale, cu funcționarea instituțiilor publice și adeseori atitudinea arogantă a funcționarilor statului, cu insalubritatea unor spații publice, cu birocrația excesivă și politicienii lacomi și veroși, cu periferiile mizere și insecuritatea de la extremitățile marilor zone urbane, cu corupția și criminalitatea organizată…

Am parcurs recent câteva localuri și spații de alimentație publică din chiar centrul Bruxelles-ului, inima Uniunii Europene, situate în vecinătatea Parlamentului European și a Comisiei Europene. Vă spun doar atât, în România nu ar fi primit autorizație de funcționare sau ar fi fost închise urgent din cauza condițiilor igienico-sanitare deplorabile. În schimb, oamenii sunt mai relaxați, privesc cu detașare situația, trec cu vederea, primează atmosfera destinsă, se simt bine.

Consider că diferența dintre România și alte țări ale Uniunii Europene o face însă, înainte de toate, atitudinea cetățenilor față de patria lor. Poate ar trebuie să reînvățăm să ne iubim propria țară, națiunea, cu toate plusurile și minusurile sale. Să iubim România cotidian, nu doar așa cum o arătăm declamativ de Ziua Națională. O schimbare de atitudine și mentalitate ar fi benefică, primenitoare pentru maica noastră Românie, care nu are nicio vină pentru că este prost guvernată, oneros administrată, furată, trădată mereu…

Să iubim România!