În timp ce, în mod consecvent, s-a încercat pe cale legislativă (parlamentară) să se elimine privilegiile privitoare la pensionarea și pensiile speciale uriașe ale magistraților, absolut inechitabile prin raportare la principiul contributivității, la pensia medie din România și vârsta de pensionare, reprezentanții magistraților, prin CSM și structurile reprezentative reacționează în forță, încercând să blocheze orice reformă rezonabilă în această privință. Susțin că pensia actuală le asigură un nivel de trai mediu (?!) iar dacă se intervine legislativ pentru modificarea privilegiilor actuale, vor demisiona în masă cca 1000 de magistrați.
În prezent, un magistrat din România are o pensie specială medie de 25.000 lei, chiar mai mare decât salariul net al unui magistrat activ, și poate deveni pensionar la vârsta biologică de 37 ani și 8 luni. Multe dintre sporurile actuale în ce privește veniturile lor, magistrații le-au obținut pe calea instanțelor de judecată, unde au deschis procese speculând vulnerabilitățile legislative, având evident câștig de cauză. Practic, nu s-a pus vreodată în mod legitim, firesc, problema vreunui conflict de interese în aceste cauze, deși judecătorul era judecat de către un alt coleg al său iar sentința privitoare la sporuri le era benefică amândurora, prin autoritatea de lucru judecat. S-a ajuns astfel ca, în prezent, un magistrat să încaseze o pensie specială de 69.343 de lei brut, echivalentul a aproximativ 14.000 de euro, potrivit datelor transmise de Casa Națională de Pensii Publice.
Am realizat prin comparație un mic studiu raportându-ne la situația specifică altor țări din Uniunea Europeană în această privință. În UE, judecătorii și procurorii se retrag, de regulă, între 62 și 67 de ani. Spre exemplu, în Germania magistrații ies la pensie în intervalul 65-67 de ani, în Austria la circa 63 de ani și 6 luni, în Franța pragul a fost ridicat de la 60 la 62 de ani (cu o contribuție minimă de 40 de ani pentru pensie completă), iar în Bulgaria judecătorii se pensionează standard la ~61 de ani (femei) și ~64 de ani (bărbați). Cu foarte puține excepții, nicio altă țară UE nu permite retragerea magistraților la 48-50 de ani așa cum se întâmplă în România.
Singurul caz din UE care se apropie de situația românească este Letonia, doar parțial. În Letonia, judecătorii și procurorii pot ieși la pensie anticipat la 50 de ani, însă pensia lor se calculează raportat la venitul net, nu la brut. Acest detaliu face o diferență uriașă: baza de calcul netă înseamnă o pensie de 2–3 ori mai mică decât cea a magistraților români (raportată la salariile mult mai mari din România). Așadar, nici măcar în Letonia pensia unui magistrat nu ajunge să depășească salariul din activitate, cum se întâmplă la noi.
Majoritatea statelor UE integrează magistrații în sistemul general contributiv, fără beneficii extra la pensionare. Țări ca Germania, Franța, Italia, Olanda, Cehia, Bulgaria nu oferă niciun regim privilegiat la pensie pentru corpul judiciar – magistrații de acolo cotizează și se pensionează după aceleași reguli ca ceilalți angajați publici.
În schimb, iată câteva exemple de state europene care au regimuri speciale pentru magistrați, dar cu prevederi mult mai cumpătate decât în România.
În Spania, judecătorii și procurorii spanioli au pensionarea obligatorie la 70 de ani (cu posibilitate de prelungire până la 72 de ani), putând opta și pentru pensionare voluntară la 65 de ani. Mai important, Spania impune un plafon maxim pentru pensiile publice: ≈2.560 euro pe lună, indiferent de statut. Pensia maximă posibilă în Spania este cam jumătate din pensia medie a unui magistrat român!
În Portugalia, magistrații portughezi beneficiază de pensie de serviciu doar dacă au cel puțin 25 de ani vechime în magistratură (ultimii 5 ani neîntrerupt) și 40 de ani de muncă în total. Vârsta de pensionare este 65 de ani (nu există pensionare la 50 sau 55 de ani ca în România). Iar legea impune un principiu de bază, pensie cel mult egală cu salariul unui magistrat activ de aceeași categorie. Cu alte cuvinte, pensiile magistraților nu pot depăși salariile aflate în plată – ele sunt chiar indexate în funcție de evoluția remunerației celor în activitate, dar nu pot trece de 100% din aceasta. Comparativ, în România, până recent, pensia specială putea fi 120-130% din ultimul salariu net (cumulând 80% din brut plus indexări), deci mult peste limita bunului-simț aplicată în Portugalia.
În trecut, și Polonia avea un sistem permisiv (magistrații se puteau pensiona anticipat la 55–60 de ani cu ~75% din ultimul salariu), însă aceste privilegii au fost drastic reformate și eliminate în 2017. Astăzi, judecătorii polonezi se pensionează la vârsta standard (care la ei urcă spre 67 de ani) și în condiții contributive apropiate de restul populației, semn al trendului regional de eliminare a „super-pensiilor” nejustificate.
Judecătorii germani nu au un sistem special separat, ci fac parte din categoria generală a funcționarilor publici. Ei primesc o pensie de stat calculată după aceeași formulă ca ceilalți funcționari, cu o rată maximă de ~71,75% din ultimul salariu pentru o carieră completă (40 de ani vechime). Vârsta standard de pensionare este și aici în jur de 65-67 de ani. Așadar, un judecător german cu 40 de ani de serviciu și un ultim salariu eligibil de 5.951 EUR brut ar primi o pensie brută de aproximativ 4.227 EUR.
Danemarca este, într-adevăr, unul dintre cazurile particulare, oferă pensii de serviciu numai judecătorilor și procurorilor de rang înalt (prim-procurori), nu întregului corp de magistrați. Acolo s-a decis restrângerea beneficiilor doar la pozițiile de vârf, tocmai pentru a limita impactul bugetar și a nu crea privilegii extinse. Chiar și așa, vârsta de pensionare nu diferă substanțial de cea generală, iar schemele speciale daneze sunt în curs de reevaluare (țara luând în considerare eliminarea multor pensii speciale pentru angajații statului).
Prin comparațiile de mai sus, România este un caz aparte de privilegii pentru magistrații pensionari. Nicăieri în UE pensia unui judecător sau procuror nu depășește în mod sistematic salariul din perioada activă. Dimpotrivă, în majoritatea țărilor europene, pensia reprezintă aproximativ 60-70% din ultimii ani de salariu (net) ai magistratului, procentaj aliniat la principiul contributivității. Excesul actual de generozitate a statului român subminează legitimitatea sistemului de pensii și, fundamental, încrederea în justiție.
Categoric, trebuie restabilit echilibrul între respectul cuvenit Justiției și respectul față de contribuabilul de rând. Românul de rând merită și el o bătrânețe demnă, fără povara de a plăti pensii de lux altora. Așadar, dacă cei o mie de magistrați doresc să demisioneze, să o facă, nimeni nu este de neînlocuit. Niciunde, chiar dacă vor emigra în alte țări ale UE, nu vor găsi privilegii similare. În schimb, pot să-și încerce norocul, competențele, implicit în mediul privat și le doresc să vadă și să înțeleagă cu adevărat ce însemnă producerea de plus-valoare ori acordarea unui salariu net de 25.000 de lei/lună unui angajat, totodată cât de „ușor” se pot să achita impozite și taxe statului în această privință pentru privilegiile altora.