România trăiește din șocuri. Nu se prăbușește dar încasează lovitură după lovitură. O țară în corzi, năucită, incapabilă să riposteze măcar, cu bărbie de fier însă, călită, oțelită de pumnii minciunilor, hoțiilor care o tot lovesc de zeci de ani. Strânge din dinți și rabdă, pumn după pumn, șoc după șoc, minciună după minciună, hoție după hoție… Numai ea știe cât mai poate duce, biata țară!
M-a cotropit această imagine halucinantă, văzând coșmarul dezinfectanților „Hexi Pharma”, diluați și ineficienți în privința bacteriilor, a virușilor de prin spitale. Văzând monstruozitatea unor afaceriști veroși care nu se sfiesc să facă bani din suferințele semenilor, acei iresponsabili legați ombilical de un sistem medical putred și corupt, care nu au nicio problemă de conștiință când, din pricina lăcomiei lor, mor oameni nevinovați terminați de infecțiile intraspitalicești. Și când reacționează instituțiile de cercetare penală ale statului? Evident, doar atunci când sistemul complicităților mafiote produce prin nonșalanță… niște morți. Până atunci, totul se mușamalizează iar pierderile de vieți omenești „infectate” de prin spitale sunt socotite nesemnificative, accidentale, daune colaterale.
Producem legi, ordonanțe, regulamente, coduri, hotărâri, ordine, dispoziții, o „stufoșenie” de reglementări, un hățiș din care s-ar cuveni să nu scape nimeni de capul său dar, tocmai din cauza supra-reglementărilor, a modificărilor la modificare, a legilor care bat constituția, a ordonanțelor care bat legea, a ordinelor care bat ordonanța etc., nu se aplică nimic serios! Fiecare interpretează legislația după ureche iar corolarul breșelor și a desișului legislativ compune un veritabil rai avocățesc.
Să luăm spre exemplificare doar câteva dintre evenimentele șoc din ultimele luni pentru a ilustra deruta instituțională a României și disprețul general față de lege:
Au trecut șapte luni de la evenimentele tragice din „Clubul Colectiv”, soldate cu 64 de morți și 186 de răniți. A fost nevoie de aceste jertfe pentru a vedea că sistemul medical de urgențe nu funcționează, cu toate planurile și codurile roșii de prin catastife, că clinica dotată cu aparatură de ultimă generație pentru tratarea celor arși, căreia de curând i-a fost tăiată panglica inaugurală, de fapt nu funcționează, că pompierii care răspund de situațiile de urgență nu și-au onorat anticipat datoria pentru verificarea spațiului, că primăria nu a respectat legislația în vigoare pentru autorizare, că pe administratorii clubului nu i-a preocupat defel siguranța clienților iar pentru închiderea ochilor autorităților cotizau cu plicul pe la terți, că firma de pirotehnie contractată nu a respectat la rândul său reglementările legale ș.a. Până la acest revoltător incident, toți cei implicați, chiar fără a respecta legea, erau și o duceau bine-mersi, nestingheriți!
A urmat coșmarul bebelușilor din Argeș infectați cu E.coli și zecile de victime și familii disperate. Nici până azi nu cunoaștem oficial cine este cu adevărat responsabil, care a fost sursa îmbolnăvirilor și a deceselor? Doar speculații și un sistem medical înfrânt de bâjbâială și neputință… Iar în urmă cu câteva zile, am văzut un fotbalist care s-a prăbușit fără suflare pe gazonul stadionului, fără ca personalul unei ambulanțe private, prezent la meciul de fotbal, să fie capabil să-l resusciteze. Aflăm, mai apoi, că respectiva firmă deținătoare a ambulanței nu respecta legislația în vigoare, că ambulanța nu era dotată corespunzător, că aparatul de resuscitare era cu bateriile descărcate iar în trusa de prim-ajutor medicamentele, implicit adrenalina necesară salvării pacientului, erau expirate. Și suntem oficial informați de ministerul de resort că pentru un tânăr care și-a pierdut viața la 26 de ani, din cauza iresponsabilității celor care profesional ar fi trebuit să intervină pentru a-l salva, firmei în cauză i s-a suspendat autorizația pe incredibila perioadă de 30 de zile!
Peste toate, de mai bine de un sfert de secol, în politica României se vorbește de reformele asumate în sănătate și iată rezultatele palpabile! Este incredibil câte șocuri dramatice mai poate suporta acest popor, câte rele mai poate tolera această țară. Oricât politic ne-am opintit, nu reușim să schimbăm această cangrenă instituțională, o metastază cotropitoare devorează din interior sistemul care guvernează statul român. Și nu reușește nimeni să prescrie vreun antidot, pare că România s-a îmbolnăvit incurabil de corupție…