După ce, la data de 23 august 1944, România trece de partea Aliaților, încep luptele pentru recâștigarea Transilvaniei de Nord. Prin luna octombrie, frontul înainta în interiorul Ardealului, fiind eliberate primele teritorii aflate sub ocupație maghiară, în urma Dictatului de la Viena. În aceste condiții, au avut loc crimele odioase, pogromul împotriva românilor.

La data de 14 octombrie 1944, trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 29 de români în două case de lemn de la periferia comunei Moisei, în Maramureș, pe drumul principal ce duce spre Borșa. Au fost identificate 31 de victime, 24 originare din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș.

Acești țărani ardeleni erau captivi în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de „trădare de patrie”, de „patriotism românesc” ori partizanat.

În condițiile înaintării forțelor militare aliate, cei mai mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, încercând să treacă linia frontului și să se întoarcă în localitățile de domiciliu. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean, deportat în lagărele de exterminare naziste. Acolo și-au aflat groaznicul sfârșit, fiind împușcați fără milă, jandarmii unguri au tras prin ferestre și din cadrul ușii executându-i.

Atrocități și crime similare împotriva românilor au mai avut loc și în localitățile Nușfalău, Ip, Treznea, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Tărian, Prundu Bârgăului, precum și în ale sute de comunități din Transilvania.

În județul Mureș, 126 de evrei din orașul Sărmașu au fost uciși și mai mulți români torturați, apoi deportați. Crime pentru vina de a fi român au mai avut loc la Band, Grebeniș și Oroiu dar și în alte localități mureșene.

Într-un raport statistic al Secretariatului de stat pentru naționalități, din București, privind situația din Ardealul de Nord în perioada 30 august 1940 – 1 noiembrie 1941, sunt menționate oficial 919 omoruri, 1.126 schingiuri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective și individuale. În realitate, au fost sute de mii de victime în rândul românilor, de asemenea deportați și refugiați, oameni nevinovați care au plătit prin sânge și suferință „vina” de a fi români.

Ungaria nu și-a cerut oficial niciodată iertare României pentru aceste crime și masacre barbare. Astăzi, cu tupeu și obrăznicie continuă să submineze consecvent și fățiș statul român și alimentează separatismul etnic și autonomia teritorială pe criterii etnice, în complicitate cu falanga FIDESZ în țara noastră, respectiv UDMR. Iar unii politicieni din România își dau mâna la guvernarea țării cu urmașii celor care au făcut atât de mult rău străbunilor noștri și care continuă să ne sfideze cu obrăznicie și perfidie. Ce merită oare?!

Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească pe frații noștri care au murit pentru neam și țara lor!

„Dezveliți tot adevărul/ Și le spuneți tuturor/ Cum muriră frații noștri/ Pentru neam și țara lor./ Și pe sacrele morminte/ Puneți lacrime și flori,/ Spre a fi mai dulce somnul/ Miilor de luptători.” (Imnul Eroilor, Iuliu Roșca Dormidont)

(Foto: Adunare în P-ța Trandafirilor din Târgu-Mureș, după ocuparea Transilvaniei de Nord de către Ungaria horthystă, 1940)