Domnule Prim-ministru,
În județul Mureș, urșii atacă constant gospodării, omorând animalele domestice și distrugând anexele gospodărești. Mai grav, urșii au ajuns să ucidă oameni.
Organizațiile de mediu și protecție a animalelor estimează că există circa 1.300 de urși în județul Mureș, față de 240, cât ar fi numărul rezonabil al acestora, raportat la arealul teritorial pe care și-1 marchează, apără, și ar putea să-l populeze, fără a interfera dramatic cu habitatul uman. Surse autorizate, care au dorit să-și păstreze anonimatul, susțin că urși din Brașov și din alte județe învecinate au fost transportați și relocați pe ascuns în județul Mureș, aceasta fiind, de fapt, cauza situației dramatice actuale.
La nivel național, există cea mai mare populație de urși din Europa, populație care nu este afectată de niciun risc de dispariție. Ursul nu are dușmani naturali, deci an de an numărul acestora crește.
Prin înmulțirea sa necontrolată, excesivă, decimează prin dezechilibrul creat toate celelalte specii de animale sălbatice care populează pădurile.
În prezent, dacă un urs este omorât pentru că a atacat un om, cel vinovat de uciderea ursului trebuie să plătească daune statului în valoare de 40.000 de euro. în schimb, dacă ursul ucide omul, viața omului nu valorează nimic pentru stat.
Mai mult, există deja situații în care cetățenii amenințați și puși în pericol au găsit soluții pentru a se apăra singuri – otrăvind urșii. Dar, evident, acest comportament poate produce victime colaterale din rândul altor animale.
În baza acestor evidențe și în lumina Constituției României care stipulează că “Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate”, precum și “Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile”, consider că viața unui urs sau a oricărui alt animal sălbatic nu poate fi mai presus de viața unui om!
Apreciez că este imperios necesară amendarea atât a obligațiilor ocoalelor silvice, a asociațiilor fondurilor de vânătoare sau a altor entități instituționale pentru asigurarea hranei animalelor sălbatice, cât și a procedurii cu privire la constatarea pagubelor produse de animalele sălbatice și stabilirea cuantumului despăgubirilor.
În consecință, în vederea protejării vieții și avutului oamenilor, vă solicit să-mi comunicați dacă politica Guvernului pe care îl conduceți vizează evaluarea și amendarea prevederilor Legii nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, respectiv ale Hotărârii Guvernului nr. 1.679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor.\Proiect de ORDONANŢĂ a Guvernului României
(inițiat de Dr. Fodor József-Tamás PhD., wildlife biologist, wildlife management expert, din Cristuru Secuiesc)\Pentru stabilirea modului de intervenție în cazul animalelor sălbatice habituate care pot prezenta pericol iminent pentru siguranța și integritatea cetățenilor, asupra bunurilor și proprietăților acestora precum și intervențiile în cazul vătămării accidentale a exemplarelor din fauna sălbatică a României.
Descrierea situaţiei actuale:
Având în vedere cazurile extrem de frecvente în ultimii ani de apariții în zona intravilană a unor exemplare de animale sălbatice și producerea de pagube însemnate în proprietățile, animalele domestice ale cetățenilor țării, precum și atacurile mortale ale acestor animale (în special urși) asupra oamenilor, creșterea cazurilor de accidente rutiere și feroviare care se soldează cu vătămarea sau moartea animalelor implicate, reglementarea exactă și fără echivoc a responsabilităților și a metodologiei de intervenție este de o urgență extremă. Situația actuală este una haotică în pofida faptului că există anumite reglementări legislative. Astfel, Legea nr. 212/2017 pentru completarea Legii nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, H.G. 323/2010 au fost create pentru a rezolva situația amintită în prealabil. Cazurile intens mediatizate din ultimele luni, precum și creșterea de atacuri fatale asupra cetățenilor ( doar în 2019 s-au înregistrat 7 cazuri de deces) ne arată că aceste reglementări nu au produs efectul dorit, dimpotrivă au contribuit la o afundare și mai adâncă în haos. Se constată astfel o intervenție extrem de anevoioasă, birocratică și lentă, ceea ce în cazul unor pericole iminente sau în cazul agoniei unui animal rănit nu este de tolerat. Analizând legislația amintită mai sus din punctul de vedere al unui stat responsabil cu cetățenii și cu fauna sălbatică deopotrivă, putem susține ferm, nașterea unei ordonanțe noi care va exclude aceste neajunsuri și birocrația în exces, dând posibilitatea entităților desemnate pentru o intervenție promptă, urgentă în ajutorul cetățeanului și nu în ultimul rând pentru evitarea suferințelor inutile a unei exemplare din fauna sălbatică a țării. Art.22 și 23 din Constituția României republicată vorbește despre cetățenii României care au dreptul la viață și integritate corporală și acest lucru este garantat de Statul Român. Astfel, în cazul faunei sălbatice, proprietarul(Statul Român) prin administrator (Ministerul Mediului) are obligația, ce derivă din Actul Fundamental, de-a proteja cetățenii, în cazul acesta prin luarea unor măsuri urgente, profesionale. Cele mai mari probleme în localități apar în cazul Ursului Brun.
Specia urs (Ursus arctos) este inclusa in Anexa II a Directivei Habitate, respectiv Anexa 3 a OUG nr. 57/2007, care include specii de fauna i flora sălbatică de interes comunitar, a căror conservare necesita declararea de Arii Speciale de Conservare (SAC) formând Rețeaua Natura 2000. Specia este listată în Anexa IV a Directivei Habitate, respectiv Anexa 4A a OUG nr. 57/2007, ca specie de interes comunitar care necesita protecție strictă. Printre obligațiile ce decurg din Directiva Habitate se numără: menținerea stării de conservare favorabila a populației de urs brun, monitorizarea și raportarea periodica catre Comisia Europeana a stării de conservare a speciei. Mărimea populației de urs brun din Romania este estimata la nivelul anului 2016 ca fiind între 6050 și 6640 exemplare cu o diversitate genetică printre primele în Europa. Conform planului de acțiune mărimea optima a populației de urs brun, din punct de vedere ecologic, social și economic, este de aproximativ 4.000 de exemplare. Este lesne de înțeles, că una dintre cauzele habituării este suprapopularea. Bineînțeles, trebuie să precizăm că habituarea nu este urmarea exclusivă a suprapopulării, dar contribuie într-un procent semnificativ. Oportunist, neteritorial, omnivor, cu tendință de aglomerare temporară în urma diferitelor condiții (hrană de orice fel), ursul, neavând nici un prădător natural, în urma opririi valorificării prin vânătoare în 2016 a unui număr din efective, își pierde frica instinctivă de om, intră în localități și creează situații extrem de periculoase și chiar letale pentru cetățeni. La fel, cazurile de accidente rutiere și feroviare în care este implicat un urs sunt din ce în ce mai frecvente. De cele mai multe ori, animalul rămâne rănit pe lângă carosabil sau cale ferată trecând prin chinuri groaznice, ceea ce nu poate fi acceptat. În aceste cazuri autoritățile sunt blocate, unele neavând dotare, altele specializarea necesară în interacționare cu animale periculoase. Mai grav, gestionarii fondurilor cinegetice, singurii în măsură să rezolve efectiv situația ca cei care au specialiști și personal antrenat în astfel de interacțiuni, sunt excluse grosolan din schemă. Tendința în viitor se preconizează a fi mult mai gravă dacă nu se vor lua măsuri la nivel populațional. Acest lucru însă nu este tema prezentei reglementări. Ordonanța se referă exclusiv la exemplarele care intră în localități, pun în pericol viața, integritatea corporală, bunurile de orice fel a cetățenilor și/sau cele implicate într-un accident rutier, feroviar sau rănit accidental prin orice mijloc.
Țările din Europa nu se confruntă foarte des cu cazuri similare din diferite motive. Cele care posedă o populație viabilă de urși, reglează populația prin vânătoare sustenabilă, cu cote de recoltă diferențiate pe categorii de vârstă și sex. Putem aminti Suedia și Finlanda care au o populație mult mai mică de urși, undeva între 2000 și 3000 exemplare pe o suprafață mai mare. Cotele de recoltă variază între 10-15% din efectivele estimate. Astfel, foarte rare sunt cazurile de gravitatea celor constatate la noi. În alte țări, cum ar fi Slovenia, Spania, etc. Există echipe de intervenție, care însă pot face față la evenimentele destul de rare. Situația țării noastre este de aceea unică din acest punct de vedere, cu o populație mare, nereglat prin vânătoare, ceea ce face imposibil reducerea pagubelor și evenimentelor grave care periclitează viața, integritatea corporală și bunurile cetățenilor.
Schimbarea generală, și care va avea cel mai mare impact în urma adoptării prezentei Ordonanțe este de departe creșterea încrederii cetățenilor în instituțiile statului. Ridicarea acestei stări de frică efectivă chiar în intravilanul localităților și protejarea efectivă a bunurilor cetățenilor nu este un dar pentru cetățeni, este chiar o îndatorire a Statului conform Constituției, o stare de normalitate absolută în relația trivială stat-cetățean-faună sălbatică. Ordonanța va reglementa fără echivoc modul de acțiune și responsabilitățile efective a entităților chemate să rezolve situațiile mai sus amintite. Datorită simplificării metodologiei și a implicării unui număr restrâns de autorități și entități, se va interveni practic imediat sau cel puțin extrem de rapid, decizia revenind personalului specializat care intervine pe teren, urmând ca formularele și raportările să fie făcute ulterior evenimentului, bineînțeles cu respectarea legii. Birocrația inutilă, care acționează împotriva promptitudinii și a rapidității în caz în care trebuie intervenit imediat cu o decizie promptă va dispărea practic din peisaj, iar animalele implicate în accidente nu vor mai suferi inutil ore în șir. Astfel Statul va ocroti efectiv cetățeanul și bunurile lui conform Constituției României. În același timp, suferința inutilă a animalelor va fi evitată prin acțiunea promptă și imediată a celor desemnați prin prezenta ordonanță.