Ajung proiecte de legi, pretins ale securității naționale, în secret, pe ușa din dos a Parlamentului României. Nu le-a asumat oficial nimeni până acum, reprezintă un secret bizar. SRI-ul își prezintă bilanțul activității cu „ușile închise”, invitând doar președintele și premierul. Secretomanie deplină, deși, în spiritul democrației, s-ar cuveni să știe transparent tot românul, măcar în linii mari, ce a făcut spre binele său instituția cu ochi albaștri, o instituție teoretic aflată sub control parlamentar și care dispune de resurse serioase din banul public.

În spațiul public, se vorbește despre creșterea militarizării democrației românești, despre parazitarea „ocultă” cu agenți sub acoperire la toate nivelurile a puterilor statului, despre controlul malefic din umbră și o posibilă încercare de reîntoarcere la securism. Refuzând transparența și dialogul, instituțiile de forță alimentează de fapt, inabil, teorii conspiraționiste. Ce se urmărește de fapt? Cui prodest?