Trei premieri desemnați, niciun guvern, nici măcar o întâlnire oficială constructivă. Premierul desemnat nu merge la Kiseleff iar Grindeanu nu urcă Dealul Arsenalului. Curat murdar, coane Fănică. Fiecare așteaptă să fie căutat de celălalt, ca fetele de măritat la bal. Țara stă între timp pe scaun, tristă, flămândă, zgribulită și ponosită, la colț, lângă perete.

Președintele a mărturisit, după „sute de ore de discuții” că „Nu avem o majoritate conturată” și a desemnat al treilea premier. Trahanache ar fi zis: aveți puțintică răbdare. Am cam avut din 5 mai încoace.

Pretinsa negociere politică se împotmolește în protocol, adică cine merge la sediul cui? Probabil, trebuie înființată o comisie pentru trecerea peste pragul ușii și, eventual, numit un secretar de stat responsabil pentru clanță. Aș râde, dacă n-ar fi țara mea la mijloc.

PSD a respins programul din pixul lui Siegfried înainte să-l vadă. Farfuridi trăiește și zice să se constituie guvern, primesc! Dar să nu ne întâlnim deloc. Pe scenă, teatru, dramă. În culise, un singur calcul, cine iese vinovat de anticipate.

În sală, publicul. Traiul, cu aproape 40% mai scump. Factura de iarnă, înghețată la ușă. Famelie mare, renumerație tot mai mică, după lipsa de buget, vorba lui Pristanda. Coana Joițica confuzată, oripilată, leșinată de griji.

Pe scenă, invers. Opt zile de diurnă parlamentară fac cât pensia medie a unui român pentru o lună întreagă. Guvern n-avem dar indemnizații prospere și pregătite pentru suplimentare majorări. Cei care trebuie să decidă soarta țării nu au categoric nicio grijă a zilei de mâine. Din contră, stau la adăpostul unor salarii, privilegii și venituri care îi face imuni la suferința și problemele propriilor electori.

La final, previzibil, precum în Caragiale, cândva se vor (re)pupa electoral toți, mincinos și prefăcuți, în piața circăriei politice, „endependenți” de necazurile și viețile celor pe care-i reprezintă și batjocoresc consecvent.

Biletul dramei îl plătim doar noi, ceilalți.