Banca Națională a României a comunicat oficial că, anul trecut, a obținut un profit de aproape 1,8 miliarde de lei, cu 52% mai mare decât cel înregistrat în 2018.
Foarte bine că s-a obținut profit, însă problema BNR prin raportare la economia națională este alta. Banca Națională a României nu ar trebui să fie preponderent preocupată de profitul anual. Prioritatea sa și rolul primordial s-ar cuveni să fie legate de nivelul dobânzilor vehiculate pe piață.
Nu putem avea o economie performantă cu nivelul dobânzilor și condițiile de creditare actuale din România. S-ar cuveni să se ajungă și în sistemul bancar din România la capacitatea acordării unor credite pentru investiții cu dobândă de maxim 1%, pentru o perioadă de rambursare de 20 – 25 de ani. Acest obiectiv poate fi atins prin implicarea adecvată a BNR (și, evident, a Guvernului României), iar noi asta așteptăm din partea celor care administrează această importantă instituție națională, și suntem mai puțin preocupați de profiturile care generează venituri suplimentare și bonusuri pentru confortul celor din bordul instituției.
Specialiștii din BNR cunosc mecanismele pentru reducerea dobânzilor vehiculate pe piața bancară. În acest sens, trebuie intervenit de urgență pentru creșterea lichidității în piață, prin reducerea rezervei minime obligatorii, corelativ unor măsuri de supraveghere suplimentară a băncilor pentru condițiile de creditare și nivelul dobânzilor. Actualmente, rezerva minimă obligatorie, care în România este de 8% pentru moneda leu și 6% pentru valută, este foarte împovărătoare pentru bănci, repercutându-se asupra clienților persoane fizice și juridice care solicită credite.
În Uniunea Europeană, rezerva minimă obligatorie este de 2% iar dobânzile cu care banca centrală împrumută băncile sunt semnificativ mai mici. Astfel, Euribor, care stabilește nivelul dobânzilor (echivalentul Robor-ului românesc) este minus 0,5% iar Robor a coborât recent la 2,2%. Nu putem avea o economie performantă cu acest nivel de creditare și cu marja băncilor comerciale de 4%. Este din punctul nostru de vedere principalul motiv pentru care economia României nu performează.
Costul creditării în România este de 7-10% pe termen de maximum 10 ani, iar costul creditării în Europa este de 1-2% pe termene de 25-30 de ani. Din această perspectivă, creditarea în România se află într-o evidentă inferioritate, precum și economia care este net dezavantajată și nu face față unei competiții cu investițiile care vin de pe piața externă, favorizate din punct de vedere al creditării bancare. Aici ar fi cazul să-i vedem la treabă pe specialiștii BNR și politicile monetare pentru stimularea economiei naționale.