Cândva, în această țară, codașul la învățătură, șmecherul, golanul, loaza erau marginalizați și tratați ca atare de către majoritate. Atunci când încercau să dea din coate tupeist pentru a ajunge, după cum zice românul, ca „păduchele în frunte”, erau respinși, repudiați, întrucât era vremea în care prevalau meritele, calitățile, fiindcă, de fapt, funcționa o ierarhie a valorilor validă, a meritelor și nu a imposturii. Cel mai important, codașii, la rândul lor, își știau și acceptau locul în grup, în societate, nu cutezau să fenteze evidența, realitatea.

Pe atunci, profesorul, medicul, inginerul, preotul, scriitorul, oamenii cu carte în general erau respectați și apreciați. Tendința celor care emiteau pretenții pentru viitorul lor profesional era să ajungă să atingă un astfel de statut al stimei, al onoarei, de care să se bucure din partea celor din jur și public.

Astăzi, peștele de la cap se împute…

Dacă cei care conduc țara, chiar la rang de prim-ministru, se codesc să facă dovada propriei diplome de bacalaureat. Dacă parlamentarul nu are 12 clase dar este un prosper om de afaceri, fost infractor, viclean, abil și campion la „școala vieții”. Dacă șeful unei instituții publice are o diplomă de licență obținută dubios, cumpărată uneori de după blocuri, dintr-un parc, la o vârstă venerabilă, dar arde etapele promovării meritocratice întrucât îl salvează carnetul de partid. Dacă șeful de galerie de fotbal este mai competent și mai presus decât campionul internațional la matematică, cu doctorat în domeniu muncit în Franța, la Paris, atunci aceasta este noua ierarhie de pretinse valori pe care România o asumă democratic, prin vot.

Nu are niciun rost să ne lamentăm, poate ar trebui doar să luptăm cu determinare și energie pozitivă pentru a reveni la normal, pentru ca România să nu sucombe sub povara prostiei generalizate periculos.