În timp ce PSD și liderul său, Liviu Dragnea, militează demagogic, propagandistic și strict electoral pentru organizarea Referendumului vizând redefinirea noțiunii de familie în Constituție, iată realitatea gravă în această privință și agresiunile legislative împotriva familiei tradiționale promovate de către reprezentanții actualei puteri politice.
Parlamentul României a adoptat două legi noi, promulgate în luna iulie de către Președintele României, respectiv Legile nr. 174 si nr. 178 din 2018 – pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, respectiv egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. Aceste legi, care prin numele lor sună bine, au de fapt în conținutul lor definiții juridice noi, noțiuni noi, precum: roluri de gen, stereotipuri de gen, legi în care sunt copiate paragrafe din Convenția de la Istanbul.
Legea nr. 178 din 17 iulie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, la articolul 4, după litera d) introduce 3 noi litere, literele d1 ) – d3 ), cu următorul cuprins:
”d2) prin sex desemnăm ansamblul trăsăturilor biologice și fiziologice prin care se definesc femeile și bărbații;
d3) prin gen desemnăm ansamblul format din rolurile, comportamentele, trăsăturile și activitățile pe care societatea le consideră potrivite pentru femei și, respectiv, pentru bărbați;”
Așadar, pentru noi, românii, sexul și genul sunt două lucruri diferite, după cum hotărăște statul.
Este edificator articolul 3, litera c) din Convenția de la Istanbul, care definește genul ca fiind „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați.” După cum se poate citi, genul nu este definit ca o preferință personală, ci ca un rol, comportament sau atribut „construit social” pe care „o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați”.
Convenția urmărește să înlăture ceea ce societatea consideră adecvat pentru femei și bărbați, adică o nivelare a diferențelor dintre bărbați și femei (teoretic, fără limită), încât, practic, nu ar mai exista nicio diferență între persoanele de sex „diferit”. Convenția solicită eliminarea oricărei raportări la sexul biologic al persoanei (pentru evitarea așa-ziselor „stereotipuri de gen”), deși, aparent și contradictoriu, par a fi menținute conceptele de „femeie” și de „bărbat”. Eliminarea raportării unor roluri sau comportamente la sexul biologic duce astfel la situații absurde și la instituirea omului nou (asexuat) sub camuflajul respectabil al combaterii violenței contra femeilor. Cum se pot traduce aceste concepte practic, iată, spre exemplu, în magazine n-ar trebui să mai existe sectoare separate de jucării pentru băieți și pentru fete, cum se întâmplă acum. Femeia nu mai trebuie să fie frumoasă ca o femeie, ci poate avea și întreține o pilozitate masculină, până la barbă și mustață. Nu în ultimul rând, femeia nu mai trebuie să fie mamă (în pofida instinctelor sale), sau delicată, ci poate să fie bărbătoasă, și să-și lucreze bicepșii la sală cu speranța că va impresiona în trecere vreo „persoană” cu silicoane și fustă roz. Aceasta este realitatea pe care o propune ideologia de gen și Convenția de la Istanbul prin concepte confuze și străine de scopul declarat al acesteia! Nu întâmplător, alte state, care au „cugetat” mai mult la conceptele obscure ale acestei convenții, au respins-o.
Întrebarea care se pune este cum a ajuns statul român să semneze și să ratifice o asemenea convenție care conține, pe lângă dispoziții utile și conforme cu aspirațiile poporului român, dispoziții contrare atât culturii și tradițiilor noastre, cât și naturii umane?!
Recent, Curtea Constituțională a Bulgariei a considerat drept contrare Constituției prevederile Convenției de la Istanbul. Principalul argument al constituționaliștilor bulgari era legat tocmai de definirea genului drept construct social: „în Convenție, prin definirea genului ca fiind un construct social, granițele de gen dintre bărbați și femei sunt relativizate și, dacă societatea își pierde abilitatea de a distinge între femeie și bărbat, lupta împotriva violenței exercitate asupra femeii devine ceva formal, un angajament neîmplinit.”
Constituționaliștii bulgari s-au raportat la o contradicție inerentă evidentă a ideologiilor radicale de gen. Acestea pornesc de la premisa fundamentală că nu există o natură umană obiectivă, premisă din care decurg, cu necesitate, o serie de consecințe. Una din cele mai importante: negarea binarității și „naturaleței” genului. Astfel, femininul și masculinul nu mai sunt categorii ale naturii umane, ci sunt constructe sociale, produse ale unor procese socio-culturale. Cu alte cuvinte, femininul și masculinul sunt artificiale, nicidecum naturale. Din acest motiv, ideologiile de gen se mai pot numi și constructiviste.
Culmea, moartea se încăpățânează să rămână un fapt natural, nu unul construit social. Se urmărește, de fapt, distrugerea identităților și a echilibrelor sociale, a realităților socio-umane și culturale stabilite pe cale naturală.