În urmă cu mai mulți ani, la invitația părintelui stareț Ilie Bucur, de la Mănăstirea „Sfântul Mina” din Sărmașu, am finanțat personal și am susținut realizarea și amplasarea bustului poetului Adrian Păunescu (operă a artistului Ioan Astăluș) în curtea acestui sfânt așezământ. Alături de acesta veghează, spre cinstire și veșnică pomenire, busturile altor personalități care aduc onoare județului Mureș și României: părintele Arsenie Boca, prefectul Constantin Romanu Vivu, Radu Ceontea, Mihăilă Cofariu, Lazăr Lădariu, Ilie Frandeș și mulți alții. Fie-le pomenirea, posteritatea veșnice, binecuvântate!

Între timp, părintele Ilie Bucur, prieten și duhovnic drag sufletului meu, a plecat să-l întâlnească în veșnicie pe bunul Dumnezeu. Odată dispăruți dintre noi astfel de străjeri ai memoriei, terenul rămâne clevetitorilor, nihiliștilor, fermenților mișcărilor de tip „woke", celor care ar surpa istoria, realitatea și adevărul doar pentru că nu li se supun. Ar rescrie existența omenirii pe gustul lor, în cheia lor, denigrând și desființând tot ce nu corespunde propriului lor filtru.

Problema de fond rămâne aceeași, nu poți judeca trecutul și faptele oamenilor doar prin cheile etice și morale ale prezentului. Fiecare epocă își are rolul și rostul ei. Trecutul nu se cosmetizează, ci se asumă. Istoria nu se rescrie după gustul nimănui, se înțelege sau se pierde. A  judeca trecutul doar cu măsura de azi, vădește trufie și obtuzitate, înseamnă a nega și desființa tot ceea ce nu poți sau nu vrei să accepți ori înțelegi, totodată să le impui cu de-a sila și altora o astfel de abordare.

Cine ne mai apără memoria, când tac străjerii ei?