Cât de mincinoși, tupeiști, fățarnici și demagogi devin unii politicieni în campania electorală. Cei care nu au avut nicio treabă în ultimii patru ani, nefăcând nimic pentru drepturile și veniturile cuvenite armatei, militarilor și mai ales ale rezerviștilor, și-au făcut acum calculul și au descoperit brusc ce importanți sunt ostașii țării (mai ales din perspectiva numărului de voturi).
În mandatul său de ministru al Muncii din guvernarea PSD, Lia Olguța Vasilescu, a reușit „performanța” de a bloca indexarea anuală a pensiilor militarilor rezerviști, astfel încât să nu se mai realizeze cu 100% din rata medie anuală a inflației, plus 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat. Acum, electoral, pesediștii jură pe roșu că țelul vieții și al politicii lor este să promoveze un demers reparatoriu în beneficiul pensiilor militare. La fel procedează și fostul lor coleg de PSD, Victor Ponta, după ce și-a schimbat părul la Pro România, nu și năravul, care nici el nu mai are preget, nu doarme noaptea de grija drepturilor rezerviștilor și împarte promisiuni că va face miracole și va drege busuiocul legislativ în același sens.
Chiar îi credeți?! În ultimii patru ani, NU au făcut nimic, nu i-a preocupat niciun demers politic programatic, niciun proiect legislativ inițiat pentru drepturile militarilor, ale rezerviștilor.
Personal, în urma conlucrării consecvente cu structurile asociative ale celor pensionați din Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne, în general cu militarii aflați în rezervă și retragere, am inițiat mai multe demersuri politice și normative arătând nedreptățile, inechitățile de care au parte acești pensionari la încheierea serviciului militar activ în slujba patriei. Am comentat totodată și privilegiile neavenite ale unora, implicit din serviciile secrete, e drept puțini, care devin generali (adeseori la apelul bocancilor) pe la 40-45 de ani iar apoi, în deplină putere de muncă și la vremea experienței profesionale depline, se pensionează dobândind pensii de zeci de mii de lei iar ulterior revin în funcții de conducere, tot la stat, încasând alte zeci de mii de lei și se pun strategic în slujba unor interese politice. Aceste realități contribuie nemijlocit la șubrezirea capacității de apărare și siguranță a statului. Trebuie regândit sistemul în această privință.
În rest, trebuie să-i dăm cezarului ce-i al cezarului! Militarii sunt singurii cetățeni care au mai multe obligații decât drepturi, sunt supuși celor mai mari riscuri, au cele mai dure restrângeri ale drepturilor fundamentale, cum ar fi dreptul de asociere, dreptul la grevă, dreptul de exprimare și chiar dreptul la liberă circulație, cărora li se adaugă privațiunile generale specifice serviciului militar. Pensia militară de stat reprezintă o recompensă acordată persoanelor care și-au dedicat, integral sau cea mai mare parte din viața lor profesională, patriei, sistemului național de apărare. În război sau pe timp de pace, în cazărmi, în aplicații, în teatrele de operațiuni militare, în misiunile de asigurare a ordinii publice sau în urgențele civile, militarii și-au făcut întotdeauna datoria față de țară și popor, unii dintre aceștia făcând sacrificiul suprem. Au îndurat disciplina și privațiunile carierei militare, și-au sacrificat sănătatea, și-au neglijat familia, au fost răniți sau și-au pierdut viața știind că, după 25 ani de serviciu, ei sau urmașii se vor bucura de o pensie decentă. Așa se întâmplă în toate țările democratice ale lumii.
Armata continuă să reprezinte, de trei decenii încoace, instituția aflată în fruntea topului încrederii românilor. Pentru toate acestea, în sprijinul rezerviștilor, am adresat mai multe demersuri guvernului României și ministerelor de resort. Printr-o interpelare către ministrul Apărării Naționale, am susținut de la tribuna Camerei Deputaților chiar un «Protest împotriva legislației „Marii Trădări Naționale”, care a dus Ia disoluția Sistemului de apărare, ordine publică și siguranță națională».
Sus inima, rezerviști, cinstim militarii, armata țării!