Cu 158 de ani în urmă, în 20 septembrie, se năștea în satul Hordou din Districtul Năsăud, comitatul Bistrița- Năsăud, unul dintre cei mai importanți poeți români, George Coșbuc.

Prin versurile sale, Coșbuc a transformat viața simplă a țăranului într-o operă de artă, redând cu o imensă sensibilitate trăirile, tradițiile și aspirațiile poporului. El a fost un precursor al poporanismului, mișcare literară și socială ce pune în centru valorile autentice ale vieții rurale, aducându-le în atenția intelectualității vremii, oferind o fereastră călăuzitoare către sufletul satului românesc.

Coșbuc nu a fost doar un poet, ci și un educator al țăranilor, inspirându-i să-și cunoască și să-și prețuiască rădăcinile, tradițiile și cultura. Prin opera sa, a reușit să facă o punte între trecutul tradițional și prezentul în transformare, păstrând vie esența spirituală a poporului român.

Fie-i memoria veșnic binecuvântată. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Sus inima

Avem o mândră țară -

Prin timpi de jale-amară

Strămoșii se luptară

S-o scape de stăpâni.

Azi singur noi, românii

Suntem în ea stăpânii,

Sus inima, români!

O lege-avem străbună -

Prin veacuri de furtună

Ea n-a putut s-apună

Strivită de păgâni.

Ne-a fost Cel-Sfânt tărie

Și-n veci o să ne fie:

Sus inima, români!

În țara românească

De-a pururi să trăiască

Credința strămoșească

Și graiul din bătrâni.

Spre Domnul țârii gândul

De-a pururi noi avându-l,

Sus inima, români!