Din orice perspectivă am privi economia României, în contextul războiului din Ucraina, ajungem la agricultură care poate reprezenta, paradoxal, chiar salvator, țara noastră.

Rusia și Ucraina sunt printre cei mai mari furnizori globali de cereale. Cele două țări reprezintă, cumulat, aproximativ 30% din exporturile mondiale de grâu, peste 32% din cele de orz, 17% din cele de porumb și peste 50% din exporturile de floarea soarelui și ulei. Ucraina este unul dintre primii zece producători de grâu din lume.

Situația actuală va determina perturbări puternice pe piața produselor agricole, crize în privința producțiilor, blocaje în exporturi și importuri, creșteri fulminante de prețuri la produsele alimentare. Sporirea agresivă a tarifelor la energie electrică, gaze naturale și combustibili influențează deja suplimentar negativ această piață care, finalmente, va conduce la foamete îndeosebi pentru oamenii cu venituri mici și cei săraci.

În acest context, România se poate concentra fortuit și benefic către suplimentarea producțiilor agricole (pentru a compensa criza de cereale care va urma) și pretinde o subvenționare suplimentară a agriculturii la nivelul Uniunii Europene. Adică, sprijin sporit pentru fermieri, plăți rapide pentru dezvoltare rurală, subvenționarea prețului la îngrășăminte. Aceste măsuri ne pot asigura securitatea alimentară și, totodată, să contribuim semnificativ în plus la securitatea alimentară a Uniunii.

De asemenea, întrucât există la nivel național circa de 40.000 de hectare de teren agricol care sunt lăsate în pârloagă, necultivate sau temporar abandonate spre refacere, se impune o derogare de la măsurile de agromediu care ar putea permite cultivarea acestor terenuri.

Oare cei din Guvern vor avea înțelepciunea necesară pentru a preveni foametea?