În urmă cu 30 de ani, Consiliul European a parafat Tratatul privind Uniunea Europeană, la 7 februarie 1992, în localitatea olandeză Maastricht. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene, fiind considerat o „nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei”. Însă, Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993.

Principalul obiectiv al Tratatului de la Maastricht este crearea Uniunii Economice și Monetare în trei etape. Pentru ca o țară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergență), prin care trebuie asigurată stabilitatea monedei unice (euro). Criteriile de convergență sunt: politica financiară, nivelul prețurilor, al dobânzilor și al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar < 3% și gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte două au fost valabile numai pentru anul de referință 1997. Pandemia a zguduit UE din temelii și a determinat-o să abdice de la principiile sale constitutive cu privire la politica financiară.

O prevedere importantă a tratatului în forma sa inițială privește cetățenia europeană care, se stipulează, nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează. În această privință există, în prezent, mari tensiuni iscate între promotorii dezvoltării UE pe seama conservării culturii și a fundamentelor constitutive ale statelor naționale și adepții federalizării prin dizolvarea progresivă a statelor, abandonarea suveranităților, Constituție unică și constituirea Statelor Uniunii Europene (SUE).

Confruntată cu crizele sanitară, economică, energetică, cu perspectiva sumbră a unui posibil război la fruntariile sale estice, supusă din interior la evoluții politice semnificative cu caracter extremist, la divergențe fundamentale și poziții diametral opuse în abordările statale, Uniunea Europeană este acum mai greu încercată decât oricând. La trei decenii de existență, oare încotro se va îndrepta UE? Ce ziceți?