Consider că un om politic trebuie să urmărească și să fie ghidat de asigurarea „binelui comun”. În filosofia antică, Aristotel considera că binele comun este scopul suprem al vieții politice și că virtutea și dezvoltarea caracterului sunt esențiale pentru atingerea acestui scop.

În tradiția creștină, binele comun este adesea înțeles ca fiind legat de principiile de moralitate, caritate și justiție socială. În epoca modernă, filosofi precum John Rawls au abordat binele comun prin prisma justiției distributive și a principiilor de echitate și libertate.

Evident, binele comun reprezintă un ideal către care societatea ar trebui să tindă, în care structura socială și politică facilitează dezvoltarea umană integrală și promovează bunăstarea tuturor membrilor comunității. Implică atât satisfacerea nevoilor materiale, cât și îmbunătățirea calității vieții și promovarea generală a valorilor umane și sociale.

Din păcate, nu-i vedem defel pe cei aflați în fruntea țării să aibă vreo preocupare privitoare la asigurarea „binelui comun”. Din contră, primează și promovează propriile interese, personale sau de partid, neavând o înțelegere elementară a rolului și rostului unui om politic în societate și în stat. Thomas Jefferson, al treilea președinte al Statelor Unite, a evidențiat importanța integrității, a devotamentului față de comunitate în politică subliniind: „Când un om își asumă o funcție publică, trebuie să se considere ca proprietatea publică”, adică să servească interesele publice, nu pe cele personale.

În lipsa căutării politice a „binelui comun”, sporesc inegalitățile, inechitățile sociale iar anumite grupuri beneficiază de avantaje nesustenabile (vezi pensii speciale, salarii și sporuri nejustificate), în timp ce altele sunt marginalizate sau se confruntă cu sărăcie și lipsuri. Politicienii sunt predispuși la corupție pentru a obține beneficii personale sau pentru a favoriza anumite grupuri în detrimentul altora. Într-o atare situație, încrederea în instituțiile guvernamentale se prăbușește, în timp ce deciziile politice sunt întemeiate și influențate de interese economice marginale de grup.

În absența unei preocupări politice pentru binele comun, societatea este tot mai polarizată, cu grupuri privilegiate care concurează pentru resurse și putere, în loc să colaboreze pentru obiective comune. Aceasta conduce inevitabil la tensiuni, destabilizare și conflicte sociale periculoase pentru stat.

Deși sesizăm cu toții aceste aspecte precum și sporirea stării de tensiune socială, majoritatea românilor pare inertă. Celebrul scriitor și filosof italian Dante Alighieri susținea că indiferența și neimplicarea în timpul crizelor morale reprezintă o gravă eroare: „Cele mai fierbinți locuri din iad sunt rezervate celor care, în perioade de criză morală, își mențin neutralitatea”. Iar Edmund Burke, unul dintre părinții conservatorismului modern, a spus că „Răul triumfă atunci când oamenii buni nu fac nimic”.