Văd de vreo lună încoace disputa politică halucinantă în privința Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Unii susțin să se dezbată și în Parlament, pentru a putea participa cu propuneri și celelalte partide politice, alții doresc să rămână doar în asumarea exclusivistă a formațiunilor coaliției guvernamentale. Mă crucesc!\Păi ce înseamnă PNRR, după cum îl descrie oficial chiar Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene: „reprezintă un document strategic structurat pe două priorități: reforme și investiții, ce aduce României perspectiva modernizării și a schimbărilor profunde, așteptate de societatea civilă, mediul de afaceri și sectorul public din România”.\Prin urmare, dacă este un plan național de reforme și investiții, care implică aproape 30 de miliarde de euro, bani europeni, iar ultima plată din PNRR se poate face până în 2026, nu văd de ce nu poate fi configurat în deplin consens cu toate forțele politice ale României. Oricum, teoretic, beneficiarii vor fi în ansamblu românii și țara, nu doar o guvernare efemeră, oricare ar fi aceasta.\Iată un exemplu de egoism grețos și de dihonie politică românească pe un subiect foarte important, care evidențiază pe deplin de ce România funcționează consecvent cu frâna politicului trasă, chiar și atunci când este vorba de interese naționale fundamentale, care s-ar cuveni să (ne) unească și nu să învrăjbească.