Au trecut 96 de ani de la nașterea unui important scriitor român, Ion Lăncrănjan, continuator al prozei ardelenești pe linia reprezentanților Școlii Ardelene.

Născut la 13 august 1928, în comuna Oarda, județul Alba, Lăncrănjan a crescut într-un mediu rural, fiind martor la viața simplă și grea a țăranilor transilvăneni. Scrierile sale au semnificația de document, cauza sa fiind salvarea entității satului, vatră a unei spiritualități autentice, aflată în agonie. A scris șapte romane și mai multe nuvele: „Cordovanii” (1963), „Drumul câinelui” (1974), „Caloianul„ (1975), „Suferința urmașilor” (1978), „Fiul secetei” (1979), „Toamnă fierbinte” (1986), „Cum mor țăranii” (1991) care apare postum.

Lăncrănjan explorează relația complexă dintre om și natură, în care pământul devine nu doar sursa de trai, ci și un element fundamental al identității și al rezistenței culturale. Un aspect definitoriu al operei sale este accentul pus pe patriotismul ardelean, o formă de iubire profundă și nestrămutată pentru locul de origine. A subliniat importanța păstrării valorilor tradiționale și a legăturii indisolubile cu pământul natal. Pune în lumină lupta pentru păstrarea identității naționale și culturale în fața provocărilor modernității. Patriotismul său este adânc înrădăcinat în respectul pentru trecut și în dorința de a transmite generațiilor viitoare valorile autentice ale neamului românesc.

Lăncrănjan reușește să creeze portrete memorabile ale țăranilor transilvăneni, pe care îi înfățișează ca fiind păstrătorii unor tradiții vechi de secole. În paginile sale, personajele trăiesc într-o lume dominată de ritmicitatea naturii și de legile nescrise ale comunității rurale, unde fiecare gest și decizie sunt dictate de nevoia de adaptare, continuitate, chiar supraviețuire, și de respectul față de moștenirea strămoșească.

Ion Lăncrănjan a contribuit la crearea unei imagini literare autentice a Transilvaniei rurale, o imagine care evocă nu doar frumusețea și autenticitatea locurilor, ci și o profundă iubire de patrie. Scrierile sale rămân relevante și astăzi, fiind o mărturie vie a unei lumi care, deși se transformă, își păstrează esența prin respectul față de valorile tradiționale și prin legătura profundă cu pământul natal. În esență, Ion Lăncrănjan este nu doar un cronicar al satului transilvănean, ci și un apărător al spiritului național, ilustrând în mod exemplar iubirea ardelenească de patrie și de neam.

A trecut în veșnicia dumnezeiască la 4 martie 1991, în București. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Veșnică pomenire…