Vasile Cârlova este un poet semnificativ în literatura română, care a marcat începuturile romantismului românesc. S-a născut la Buzău, în 4 februarie 1809, și a fost ofițer al armatei române.

Opera sa poetică, deși modestă ca volum (cinci poezii), este valoroasă din punct de vedere literar și istoric, poetul fiind inclus în „Istoria Literaturii Române” de către scriitorul și criticul literar George Călinescu.

Chiar dacă a avut o viață scurtă, creativitatea sa a fost remarcabilă, iar una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale este „Marșul Românilor" sau „Odă Oștirii Române", scrise cu ocazia înălțării steagului național. Versurile au circulat inițial sub formă de foi volante, din cauza cenzurii vremii, fiind ulterior tipărite postum, în 1839, în „Curierul Românesc”.

Se împlinesc 192 de ani de când Vasile Cârlova s-a stins din viață, la vârsta de doar 22 de ani, la Craiova, cauza fiind se pare o boală infecțioasă.

Fie-i memoria veșnic binecuvântată. Dumnezeu să-l odihnească!

Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mângâiere,

Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi de loc ;

Oriunde veselia din inimă îmi piere,

Și de aceea umblă fugar din loc în loc.

Ce caută nu știe, dar simte că lipsește

Ființa care poate să-l facă fericit,

Și neputând găsi-o, în vreme ce-o dorește, În negura mâhnirii mai mult s-a rătăcit;

Întocmai ca o luntre ce, slobodă pe mare,

Nu poate de furtune a mai găsi pământ ;

Ce n-are nici nădejde, că poate d-întâmplare,

Cu vremea s-o arunce la margine vrun vânt.

(Înserarea, fragment – Vasile Cârlova)