După aproape 130 de zile de interimat, criza politică începe să intre rapid în contabilitatea statului. Guvernul demis poate administra treburile curente, dar nu poate iniția procedura normală a rectificării bugetare și nici emite ordonanțe. Chiar dacă există bani în Trezorerie, aceștia nu pot fi repartizați legal acolo unde instituțiile își epuizează propriul buget și creditele.

Au apărut deja primele fisuri. ROMATSA a fost menținută în funcțiune printr-o alocare temporară de peste 135 milioane de lei din Fondul de rezervă. Agricultura reclamă cel puțin un miliard de lei, necesari pentru subvențiile și ajutoarele datorate fermierilor. Există avertismente că instituții importante rămân fără bani pentru salarii, însă Ministerul Finanțelor nu a publicat nici măcar lista acestora. Aici nu mai poate fi vorba de prudență administrativă, vădind tocmai ascunderea realității sub preșul guvernării, opacitate și cenzură administrativă, inadmisibile în pragul unei grave crize cu care se confruntă statul.

E drept, Fondul de rezervă, ca alternativă de urgență, poate stinge punctual câte un incendiu. Însă, nu poate ține loc de buget, de rectificare și de guvernare. Cronologic, înainte să fie afectate salariile, se blochează investițiile, se amână plățile către furnizori și fermieri, se degradează serviciile publice și se acumulează datorii suplimentare pentru bugetul de stat.

Cei care au doborât Guvernul fără o alternativă, cei care negociază la nesfârșit funcții și cei care au tolerat prelungirea acestui vid de putere poartă deopotrivă și împreună răspunderea. Au transformat o excepție constituțională într-un domiciliu politic, iar lupta pentru putere într-un risc periculos pentru funcționarea statului.

România nu se află încă în colaps, se află însă în antecamera sa. Soluția este limpede și reclamă de urgență învestirea unui guvern cu puteri depline, transparență bugetară totală și intervenții de urgență pentru serviciile esențiale. Fiecare zi pierdută va fi plătită din bani publici suplimentari, din servicii mai slabe și noi poveri pe umerii cetățenilor (oricum grav afectați).

Prelungirea interimatului transformă, așadar, o problemă bugetară încă administrabilă într-o posibilă criză de funcționare a statului.